ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1192/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cerere de revizuire înregistrată la 8 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Ilfov, revizuenții A. și B., în contradictoriu cu intimații C., Comisia locală Gruiu și Comisia județeană Ilfov, au solicitat revizuirea deciziei nr. 264A din 22 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin raportare la hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2010.

În drept, a indicat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 949/A din 10 martie 2021, Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București.

Prin decizia nr. 1077 A din 15 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 264A din 22 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei nr. 1077 A din 15 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții A. și B. au declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții-revizuenți au arătat că instanța de revizuire a prezentat în ultimele 4 paragrafe ale hotărârii motivul pentru care a respins cererea de revizuire.

Deși instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 1306 R din 16 mai 2013 s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 837 R din 24 martie 2011, nu a analizat conținutul deciziei atacate cu revizuirea perimată.

În continuare, recurenții-revizuenți au prezentat pe larg istoricul cauzei, reiterând aspectele evidențiate în cererea de revizuire, solicitând casarea deciziei nr. 1077 A din 15 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București și constatarea autorității de lucru judecat privind situația juridică a parcelelor de teren din titlul de proprietate nr. x/1997, astfel cum s-a stabilit în dosarul nr. x/2010, autoritate ce a fost încălcată prin pronunțări succesive ulterioare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 februarie 2022.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (9 ianuarie 2020) în dosarul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire s-a solicitat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 26 mai 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că susținerile recurenților-revizuenți din cererea de recurs nu se pot constitui într-o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții-revizuenți au arătat, în mod generic, că "instanțele trebuie să indice suficient de clar motivele pe care se întemeiază, astfel încât justițiabilul să-și poată exercita în mod util dreptul de atac de care dispune". Au mai arătat că "instanța de revizuire-apel, în ultimele 4 paragrafe ale motivării, arată motivul de respingere a cererii de revizuire".

Se constată că, în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, aceste simple susțineri ale recurenților-revizuenți sunt formale și nu se pot constitui într-o critică de natură a fi încadrată în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care părțile nu au formulat motive concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, ci deduc judecății chestiuni legate de circumstanțele factuale, prezentând istoricul litigiului și căile de atac exercitate în cauză.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței anterioare, astfel că, în atare circumstanțe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanța de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularilor căii de atac promovate.

Cum susținerile recurenților-revizuenți nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Față de soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligați recurenții A. și B. la plata sumei de 500 RON către intimații D., E., F., G., H. și I., constând în onorariu avocațial, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei în această etapă procesuală, soluționată prin admiterea excepției nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ținând cont de activitatea prestată de avocat și având în vedere faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1077 A din 15 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenții-reclamanți A. și B. la plata sumei de 500 RON către intimații D., E., F., G., H. și I., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.