ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 mai 2020 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu S.C. A., a solicitat numirea unui curator fiscal pentru pârâtă, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. a) raportat la art. 18 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 22 din 4 iunie 2020, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională a secției. A trimis cauza, având ca obiect numirea unui curator fiscal pentru societatea pârâtă, la secția a II-a civilă din cadrul aceleiași instanțe spre competentă soluționare.

Prin încheierea nr. 28 din 25 septembrie 2020, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă. A constatat existența conflictului negativ de competență. A dispus trimiterea cauzei către Curtea de Apel Galați în vederea soluționării conflictului.

Prin sentința nr. 19 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cererii, având ca obiect desemnare curator fiscal, în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis cererea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați în contradictoriu cu S.C. A.. L-a desemnat pe avocat B., în calitate de curator fiscal pentru intimata S.C. A. pentru procedura de executare silită mobiliară a bunurilor ce fac obiectul sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. 874/D/P/2017 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT, bunuri aflate pe teritoriul României. În executarea mandatului, avocat B. va avea atribuțiile prevăzute de art. 58 alin. (3), art. 155 alin. (1) pct. 7 și art. 87 alin. (2) C. proc. civ.. Onorariul de curator, în sumă de 627 plus 0,5% din valoarea obiectului litigiului, dar nu mai mult de 1.567 RON, va fi avansat de reclamantă.

Prin încheierea nr. 44 din 12 aprilie 2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis cererea de completare dispozitiv formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați. A completat dispozitivul încheierii nr. 3 din 18 ianuarie 2021 și, în consecință, a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 131/A din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii nr. 44 din 12 aprilie 2021 a Tribunalului Galați, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, schimbarea, în parte, a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Invocând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și aprecierea eronată a probelor în cauză, recurenta a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

A arătat că dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată constând în extrasul din cotidianul național, însotit de factură, au fost depuse la dosarul cauzei cu adresa nr. x/3.08.2020, dar si cu adresa nr. x/20.11.2020.

Pe de altă parte, potrivit recurentei, chiar în ipoteza în care la dosarul cauzei nu s-ar fi aflat până la data închiderii dezbaterilor factura, ci numai anunțul publicat în jurnal, astfel cum a reținut instanța de apel, extrasul din ziarul național, conținând citarea pârâtei, făcea singur dovada deplină a efectuării cheltuielilor de publicare.

A menționat că extrasul din cotidianul național, însotit de factură, au fost depuse de două ori la dosarul cauzei, până la data închiderii dezbaterilor, iar a treia oară au fost anexate și cererii de completare dispozitiv.

A considerat că este neconformă cu realitatea reținerea instanței de apel cu privire la faptul că cererea de includere în cheltuielile de judecată a onorariului curatorului fiscal a fost formulată pentru prima dată în apel, având în vedere că prin acțiune s-a solicitat, în mod generic, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

A arătat, contrar celor arătate de instanța de apel, că onorariul curatorului fiscal este o cheltuială de judecată, asimilabilă onorariului curatorului special, în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, respectiv a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

A considerat că instanța de apel nu a efectuat o analiză corectă a tuturor probelor administrate, a temeiurilor legale si a susținerilor reclamantei.

Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile formulate de recurentă privind greșita menținere de către curtea de apel a soluției tribunalului, prin care s-a respins cererea reclamantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pot fi subsumate pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că se susține încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept procesual.

Motivele recursului însă nu pot fi primite, neavând fundament juridic.

Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2021, Tribunalul Galați, secția I civilă, admițând cererea de numire a unui curator fiscal formulată de reclamantă, a stabilit în sarcina acesteia obligația avansării onorariului de curator, în suma indicată.

Prin cererea de completare a dispozitivului încheierii nr. 3/2021 a tribunalului, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați a solicitat completarea hotărârii cu mențiunea obligării pârâtei la plata sumei de 49,19 RON reprezentând cheltuielile de judecată efectuate cu publicarea anunțului pentru îndeplinirea procedurii de citare într-un cotidian național.

Se observă astfel, pe de o parte, că soluția avansării onorariului de curator de către reclamantă nu a fost contestată de către aceasta, împotriva încheierii nr. 3/2021 nefiind exercitată vreo cale de atac.

Pe de altă parte, pe calea cererii de completare dispozitiv formulată de recurentă în temeiul art. 444 C. proc. civ. se poate solicita completarea hotărârii atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cum a fost cazul în speță, tribunalul omițând a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.

În acest cadrul procesual este corectă reținerea curții de apel prin decizia atacată potrivit căreia cererea de includere a cheltuielilor de judecată a onorariului de curator fiscal reprezintă o cerere nouă făcută pentru prima dată în apel.

Nu pot fi primite astfel susținerile recurentei prin care a considerat că este neconformă cu realitatea această reținere a instanței de apel având în vedere că prin acțiune s-a solicitat, în mod generic, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Se observă astfel că faptul că prin acțiunea formulată, având ca obiect numirea unui curator fiscal în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, reclamanta a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată nu presupune și cheltuielile la care a fost obligată prin încheierea nr. 3/2021.

Onorariul curatorului stabilit prin respectiva încheiere nu intră în categoria cheltuielilor de judecată la care se referă art. 451 alin. (1) C. proc. civ., având un regim juridic special, reglementat prin dispozițiile art. 19 alin. (2) Legea nr. 207/2015.

Acest text de lege prevede că pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătorești, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Or, în cauză, prin încheierea nr. 3/2021, tribunalul a hotărât ca onorariul de curator să fie avansat de către reclamantă, iar această soluție nu a fost contestată.

Totodată, se reține că sunt eronate susținerile recurentei potrivit cărora onorariul curatorului fiscal reprezintă o cheltuială de judecată, asimilabilă onorariului curatorului special, în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Contrar susținerii recurentei, se observă că textul de lege la care face trimitere recurenta reglementează remunerația curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și art. 167 C. proc. civ., stipulând în mod expres includerea sumelor avansate cu acest titlu în cheltuielile de judecată care vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul.

Or, cheltuielile solicitate în prezentul litigiu fac parte din procedura numirii curatorului fiscal și sunt reglementate prin art. 19 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, între aceste prevederi neputându-se face o similitudine prin analogie.

Mai mult, textul cuprins la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., în baza căruia recurenta solicită acordarea cheltuielilor de judecată, stipulează în ce constă cheltuielile de judecată, respectiv taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 300 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

În acest cadru legislativ, este evident că în lipsa unui text de lege prin care să se includă expres cheltuielile cu onorariul curatorului fiscal în cheltuielile de judecată (cum este cazul reglementat prin art. 48 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013) acestea nu pot intra în respectiva categorie, acest onorariu reprezentând, așa cum a constatat curtea de apel, contravaloarea unui serviciu ce urmează a fi prestat de către curator și pentru recuperarea căruia reclamanta are deschisă o altă cale.

Nici susținerile recurentei privind eronata menținere de către curtea de apel a soluției tribunalului de respingere a cererii de completare a încheierii nr. 44/2021 cu acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea anunțului publicat în ziar pentru îndeplinirea procedurii de citare cu intimata nu pot fi primite.

Curtea de apel a constatat astfel, prin prisma art. 444 C. proc. civ., că este corectă soluția tribunalului de admitere a cererii de completare a dispozitivului încheierii nr. 3/2021, în condițiile în care respectiva instanță a omis a se pronunța asupra cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește însă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 49,19 RON, se constată că în mod corect curtea de apel a constatat, contrar celor susținute de recurentă, că înscrisurile doveditoare ale respectivei cheltuieli au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 452 C. proc. civ.

Ca atare, în mod legal a fost constatată corectă soluția tribunalului de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare anunț ziar având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada acestora în termenul legal procedural.

Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nefondat al criticilor formulate, recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 131/A din 27 septembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.