Decizia nr. 1421/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 931 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.08.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 168/22.01.2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galați. Prin sentința civilă nr. 931/9 decembrie 2019 a Curții de Apel București a fost admisă excepția necompetenței teritorială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoare Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 12.06.2020, Tribunalul Ilfov a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 11 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2019 s-a amânat pronunțarea, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera. Prin sentința civilă nr. 88 din 20 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamantei A. de anulare a Hotărârii 168 din 22.01.2019 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. S-a dispus obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantei de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galați. A fost respinsă cererea de intervenție accesorie, formulată de Tribunalul Ilfov, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 88 din 20 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii și recurentul - intervenient Tribunalul Ilfov Prin cererea de recurs formulată de intervenientul accesoriu Tribunal Ilfov întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul - intervenient a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate și a încheierii din data de 11 august 2020 de amânare a pronunțării, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Prin motivul de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-a invocat încălcarea regulilor de procedură în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de intervenție, respectiv a art. 64 și 62 alin. (2) din C. proc. civ., instanța omițând a se pronunța asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie. A considerat recurentul că este atrasă astfel sancțiunea nulității, fiind incălcat dreptul la apărare întrucât până la admiterea în principiu a cererii de intervenție, nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel că nu a putut uza de dispozițiile art. 140 alin. (1) din C. proc. civ., privind strămutarea cauzei la o altă instanță, motivat de împrejurarea că soțul reclamantei îndeplinește funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Galați. Hotărârea a fost criticată și din perspectiva motivelor prevăzute de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., față de absența argumentelor judecătorului fondului. Pe fondul cauzei, s-a arătat că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a criteriilor privind soluționarea cererilor de transfer prevăzute de art. 3 din HCSM nr. 193/2006 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.). Recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care solicitat casarea sentinței atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. Contrar aprecierilor instanței de fond, a arătat că hotărârea contestată de reclamantă este corespunzător argumentată, iar circumstanțele personale invocate în admiterea acțiunii au fost analizate în mod efectiv și coroborate cu datele obiective privind situația posturilor. A susținut recurentul - pârât că avizele instanțelor de la care și la care se solicită transferul nu sunt obligatorii pentru secția pentru judecători, care nu efectuează în analiza cererii de transfer un control de legalitate și temeinicie al acestor avize, ci o proprie analiză, cu exercitarea dreptului de apreciere în limitele legii, în vederea bunei funcționări a resurselor umane la nivelul instanțelor.

Apărările formulate în recurs Intimata - reclamantă A. a formulat note scrise la data de 18 decembrie 2020 prin care a invocat tardivitatea și inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, apreciind că acesta a fost depus cu depășirea termenului de 15 zile, precum și faptul că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. In ceea ce privește recursul formulat de intervenientul accesoriu Tribunalul Ilfov, a solicitat respingerea acestuia ca neavenit având în vedere dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., pentru situația în care va fi anulat recursul declarat de C.S.M. Totodată a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât acesta nu se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 din C. proc. civ. A susținut recurenta - intimată că nu a fost invocată nicio normă de procedură încălcată, precum vreo vătămare suferită de intervenitent pentru a fi incident art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. In ceea ce privește cererea de strămutare invocată în motivele de recurs, a precizat reclamanta - intimată că scopul acesteia ar fi fost doar cel al tergiversării cauzei. Prin notele de ședință depuse la data de 5 martie 2021, intimata - reclamantă a invocat lipsa de interes a recursului declarat de recurentul - intervenient Tribunalul Ilfov, având în vedere că prin Hotărârea secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 37/14.01.2021 s-a admis propunerea privind detașarea sa de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galați pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 18.01.2021.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin notele scrise și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de doamna judecător A. privind anularea Hotărârii nr. 168/22.01.2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galați. Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte urmează a analiza excepțiile inadmisibilității recursurilor invocate de intimata - reclamantă. Verificând recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii din perspectiva excepției nulității, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției respective, reținându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinței atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluționarea litigiului, recurentul-pârât a formulat critici punctuale asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., care în materia contenciosului administrativ implică și o minimă aplecare asupra situației de fapt stabilite de instanța de fond. Referitor la recursul declarat de intervenientul accesoriu, Înalta Curte constată, în aceleași limite prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., prin raportare și la dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că recurentul a formulat critici care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 din C. proc. civ. Prin urmare, instanța respinge excepția nulității recursurilor. Cu privire la excepția tardivității recursului formulat de recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, Înalta Curte constată caracterul pur formal al invocării acesteia, intimata - reclamantă neaducând niciun argument în susținerea ei. Instanța observă însă, că în cauză a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de data comunicării sentinței, respectiv 29 septembrie 2020 și data înregistrării căii de atac, 13 octombrie 2020, motiv pentru care va fi respinsă și această excepție. Pe cale de consecință, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. nu se poate socoti ca neavenită calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu. Intimata - reclamantă a solicitat și respingerea recursului formulat de recurentul intervenient Tribunalul Ilfov, ca rămas fără interes în raport de adoptarea Hotărârii secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 37/14.01.2021 prin care s-a admis propunerea privind detașarea sa de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galați pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 18.01.2021. Reține Înalta Curte diferențele de regim juridic dintre instituția transferului și instituția detașării, prin care se dispune schimbarea locului de muncă pentru o perioadă limitată de timp, astfel că aceasta din urmă nu are nicio relevanță cu privire la raportul juridic dedus prezentei judecăți, motiv pentru care excepția lipsei de interes va fi respinsă. Instanța de control judiciar constată că hotărârea primei instanțe este nelegală, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Nulitatea actelor de procedură este definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Așa fiind, constată Înalta Curte că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată. De asemenea, dispozițiile art. 65 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție. Or, în concret, se observă că la termenul din data de 11 august 2020, deși părțile nu s-au prezentat, solicitând judecata cauzei în lipsă, instanța a amânat pronunțarea cauzei fără să rețină spre soluționare admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie. Astfel cum corect invocă recurentul intervenient, nici în considerentele sentinței nu se regăsesc motivele sau mențiunea privind admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, ci doar se reține în mod nereal că aceasta ar fi fost admisă în principiu la termenul din data de 11 august 2020. In acest condiții, în maniera în care a procedat prima instanță, Înalta Curte constată că au fost încălcate norme de procedură care atrag nulitatea hotărârii. De altfel, sunt pertinente și susținerile recurentului intervenient în sensul că, neavând calitatea de parte și nebeneficiind de termenul ulterior admiterii cererii de intervenție, prevăzut de dispozițiile mai sus citate, s-a aflat în imposibilitatea formulării cererii de strămutare în condițiile art. 140 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că vătămarea este în concret probată. Reține Înalta Curte că respectarea acestor dispoziții procesuale se circumscrie și obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare. Prin urmare, în condițiile în care instanța de fond, a încălcat normele de procedură antereferite, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, producând astfel o vătămare intervenientului, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate aduse sentinței de fond, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.