ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6154/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 noiembrie 2010, sub nr. x/2010, prin declinare de competență teritorială prin sentința civilă nr. 1005/19.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 1660/19.11.2019 a secției de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 12 din 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Galați a hotărât următoarele:

- a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârât prin întâmpinare;

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii;

- a anulat Hotărârea nr. 1660/19.11.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și Adresa nr. x/07.02.2020 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii în care este materializată soluția data plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva hotărârii nr. 1660/19.11.2019;

- a obligat pârâtul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantei A. de la Judecătoria Focșani la Tribunalul Vrancea.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.

3.1. Prin recursul formulat, reclamanta A. a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 486 - 488, 496 și urm. C. proc. civ., să se ia act de renunțarea sa la judecarea cererii formulate, cu consecința anulării în tot a sentinței civile nr. 12/19.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Galați.

3.2. Prin recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței atacate în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii, având ca obiect anularea adresei nr. x din 07.02.2020 emise de Direcția Resurse Umane și Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care i s-a răspuns intimatei-reclamante la plângerea prealabilă formulată și în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 1660 din data de 19.11.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu cheltuieli de judecată.

4.1. Recurenta-reclamantă A. a depus întâmpinare față de recursul părții adverse, prin care a invocat excepția tardivății formulării acestui recurs (excepție ce a fost respinsă de Înalta Curte, așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii), iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare față de recursul părții adverse, solicitând să se ia act de renunțarea reclamantei la judecata cauzei și anularea sentinței civile nr. 12 din 12.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020. De asemenea, a solicitat obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, constând în taxă judiciară de timbru achitată în recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursurilor de față, constată că, prin cererea sa de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să renunțe la judecata cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 1660 din data de 19.11.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a adresei nr. x din 07.02.2020 emise de Direcția Resurse Umane și Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința anulării hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Constatând că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere și poziția exprimată de recurentul-pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care acesta a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecată, să se admită această cerere astfel cum a fost formulată de către recurenta-reclamantă și să se dispună anularea în tot a hotărârii recurate.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, va anula sentința atacată.

Cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-pârât, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, constatând că acesta a achiesat la solicitarea părții adverse de renunțare la judecata cererii introductive.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 12 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecata cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2020, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Anulează sentința civilă nr. 12 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.