ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2715/2021

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 21.11.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Brăila prin Primar a chemat în judecată pe pârâta A. S.A. Brăila solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 57.152,00 RON, reprezentând penalități aferente trimestrului II-2019, pentru neîndeplinirea indicatorului de performanță "Măsurarea colectării separate a deșeurilor de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale" și la plata sumei de 99.026 RON, reprezentând penalități aferente trimestrului II 2019, pentru neîndeplinirea indicatorului de performanță "Cantitatea de deșeuri colectate selectiv raportată la cantitatea de deșeuri colectate", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1068/28.02.2020 pronunțată de Judecătoria Brăila a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brăila, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

La Tribunalul Brăila, cauza și-a menținut același număr de înregistrare.

Prin sentința nr. 65/Fca din 17 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost respinsă excepția de nelegalitate a HCLM nr. 725/2018, HCLM nr. 717/2018 și a notificării nr. x/31.07.2019. A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul Municipiul Brăila - prin Primar în contradictoriu cu pârâta A. S.A. Brăila și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 29.067 RON reprezentând penalități aferente trimestrului II 2019, pentru neîndeplinirea indicatorului de performanță "Măsurarea colectării separate a deșeurilor de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale" și suma de 99.025,50 RON reprezentând penalități aferente trimestrului II 2019, pentru neîndeplinirea indicatorului de performanță "Cantitatea de deșeuri colectate selectiv raportată la cantitatea de deșeuri colectate". A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 65/Fca din 17.02.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila, au declarat recurs reclamantul Municipiul Brăila și pârâta S.C. A. S.A. Brăila.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Galați la 23.03.2021.

La termenul din 08.06.2021, instanța a invocat excepția necompetenței materiale funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apei Galați, pe care a admis-o prin încheierea din 08.06.2021 și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II- a Civilă a Curții de Apel Galați.

În esență, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că revine instanței civile de drept comun competența de soluționare a prezentei cauze având în vedere considerentele deciziei nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit cu care:

"În condițiile în care legiuitorul nu a înțeles să modifice în mod corespunzător și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în practică au apărut divergențe în interpretarea și aplicarea acestui text de lege, care pare să reglementeze o singură instanță competentă să judece calea de atac în toate litigiile avute în vedere de art. 53, așa cum a fost acesta modificat. În realitate, textul evocat nu poate fi interpretat decât în sensul că prevede în mod expres instanța competentă să soluționeze calea de atac în privința litigiilor prevăzute de art. 53 alin. (1). O interpretare în sensul că și în cazul hotărârilor pronunțate în fond de instanța de drept comun calea de atac se judecă la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în complet specializat în achiziții publice, ar fi de natură să încalce chiar voința declarată a legiuitorului, care a fost aceea de degrevare a secției de contencios administrativ și fiscal, respectiv a completului specializat în achiziții publice (fără nicio distincție după cum acestea ar funcționa în cadrul tribunalelor sau curților de apel) de unele tipuri de cauze, în legătură cu care a apreciat că pot fi rezolvate și de alte secții sau completuri specializate."

Totodată, Curtea a reținut că în primă instanță cauza a fost soluționată de o secție mixtă a Tribunalului Brăila, secția civilă și de contencios administrativ, în concluzie, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă la data de 10 iunie 2021, sub nr. x/2019*.

La termenul de judecată de la 06 octombrie 2021, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a pus în discuție necompetența sa materială procesuală, iar prin încheierea pronunțată la aceeași dată, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a reținut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ; în schimb, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Curtea a constatat că în speță, în discuție este modul de executare a Contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare nr. x din 05.09.2011, reclamantul MUNICIPIUL BRĂILA a sesizat instanța de drept comun - Judecătoria Brăila - cu acțiunea în pretenții. Însă, prin sentința civilă nr. 1068 din 28.02.2020, Judecătoria Brăila și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brăila, reținând în motivare că obiectul cauzei este un act asimilat celor administrative, iar, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare revine secției de contencios a tribunalului.

În consecință, Curtea a apreciat că Tribunalul Brăila, prin secția mixtă a judecat în calitate de primă instanță de contencios administrativ, motiv pentru care a și indicat părților, în hotărârea pronunțată, că au deschisă calea de atac a recursului.

Totodată, Curtea arată că secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, prin încheierea de declinare a competenței, a modificat obiectul cererii x din litigiu de contencios administrativ în litigiu civil de drept comun - și a invocat necompetența sa dincolo de momentul legal în care se putea face, la primul termen de judecată din fața primei instanțe, conform art. 131 C. proc. civ.

În consecință, Curtea a apreciat că instanța superioară competentă să soluționeze calea de atac este cea specializată în materia corespunzătoare celei care a pronunțat sentința de fond, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal și, prin urmare, va declina competența de soluționare în favoarea acestei secții.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții specializate ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Galați competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, aceste prevederi legale desemnând și existența unui conflict negativ de competență în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești în considerarea prevederilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții specializate ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și secția a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre acestea este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna dintre secțiile aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat".

Înalta Curte reține, prin raportare la dispozițiile legale mai sus evocate și ținând seama de considerentele deciziei nr. 17/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, că noțiunii de competență materială procesuală i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale.

În acest sens, din considerentele care fundamentează Decizia în interesul legii nr. 17/2018 rezultă că, astfel cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competența materială și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul curților de apel și al tribunalelor, funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale. În consecință, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

În concluzie, din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17/2018 rezultă că aceste dispoziții legale sunt în primul rând norme de organizare judiciară, iar abia în al doilea rând norme de competență de ordine publică, care reglementează competența unei secții sau a alteia de la nivelul unei instanțe, în funcție de natura litigiului dedus judecății. Așadar, normele care reglementează instanțele/completurile specializate au o natură duală, ce determină un tratament juridic specific în cazul încălcării acestora.

Înalta Curte reține, așadar, că noțiunea de competență materială include și competența specializată, situație în care aceasta din urmă se supune regimului competenței materiale, atât sub aspectul caracterului de ordine publică al normei, cât și al dreptului invocării din oficiu a excepției de necompetență specializată, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, la primul termen de judecată cu părțile legal citate în fața Judecătoriei Brăila, respectiv 13 februarie 2020, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brăila pe care a admis-o prin sentința nr. 1068/28.02.2020 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Judecătoria Brăila a reținut natura contractului pe care se grefează litigiul dedus spre soluționare ca având natura unui act administrativ.

În acest sens, s-a reținut incidența prevederilor art. 51 alin. (4) indice 1 din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora: "Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ teritoriale și operatori în legătură cu atribuirea directă, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului." și a prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 conform cărora: " Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004."

Totodată, Judecătoria Brăila a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Prin raportare la aceste considerente rezultă că, în cauză, necompetența materială a Judecătoriei Brăila s-a stabilit în raport de natura administrativă a contractului de delegare nr. x/05.09.2011 din care derivă pretențiile disputate în litigiul dedus judecății.

Prin urmare, dezînvestirea judecătoriei s-a efectuat în favoarea Tribunalului Brăila, secția specializată în materia contenciosului administrativ.

În plus, împrejurarea că Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ din cadrul acestei instanțe a soluționat cauza în primă instanță rezultă din fișa aflată la dosarului înregistrat sub nr. x/2019, din care se constată că materia juridică a cauzei este în contencios administrativ.

La Tribunalul Brăila, la primul termen de judecată, din 24 iunie 2020, instanța a constatat că este competentă material să soluționeze cauza și niciuna dintre părți nu a invocat necompetența materială procesuală a acestei instanțe.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care litigiul s-a soluționat în prima instanță a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel Galați, de către ambele părți, calea de atac fiind înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul acestei instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. în fața Tribunalului Brăila are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Prin urmare, excepția necompetenței nu mai putea fi invocată din oficiu de către Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în calea de atac a recursului, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanță, care a soluționat litigiul în complet specializat în materia contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în speță, secția de contencios administrativ și fiscal rămâne competentă să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către secția a II-a Civilă.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2021.