ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 7 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniului Statului, obligarea pârâtei să concesioneze reclamantei, prin metoda atribuirii directe, o suprafață de teren cu destinație agricolă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 249/2003 actualizată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de la punctul b din Normele metodologice de aplicare a acesteia, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei să concesioneze, prin metoda atribuirii directe, o suprafață de teren cu destinație agricolă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 249/2003 actualizată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de la punctul c din Normele metodologice de aplicare, cu obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 5000 euro/zi de întârziere începând de la data introducerii acțiunii și până la încheierea contractului de concesiune.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 96 lit. a) C. proc. civ., art. 1528, art. 1530 C. civ., Legea nr. 249/2003, Hotărârea Guvernului nr. 354/2005, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 644/2009, punctele a, b și c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 249/2003.

Prin sentința nr. 3180 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentința nr. 363 din 22 februarie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.

La soluționare apelului declarat împotriva acestei sentințe, prin încheierea de ședință nr. 1 A din 10 ianuarie 2019, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București și trimiterea dosarului, în vederea repartizării, unei secții civile a Curții de Apel București care soluționează litigii cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 8 februarie 2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 26 din 16 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței material procesuale. A declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea secției a III-a civile a Curții de Apel București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata apelului și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin decizia nr. 1633 din 4 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost reînregistrată la data de 2 decembrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2019*.

Prin decizia nr. 837 A din 24 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru motive subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, reținând o situație în sens contrar textelor de lege invocate și analizând doar o parte din motivele de apel invocate de către reclamantă.

În acest sens, a arătat că, deși instanța de apel a făcut referire la art. 77

1

din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților de dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, la art. 2 alin. (2), art. 18, art. 22

1

alin. (2) din această lege, la Ordinul nr. 804/2005 prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind stabilirea suprafețelor de teren cu destinație agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005 a concluzionat, în mod greșit, că recurenta nu poate beneficia de dispozițiile legale pentru atribuirea terenului de 1290,44 ha teren cu destinație agricolă.

A opinat că soluția instanței este una greșită, întrucât motivează soluția pe dispozițiile art. 77

1

lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, text legal care permite recurentei atribuirea directă a suprafeței solicitate.

Referitor la contractul de concesiune nr. x/21.05.2015, recurenta a arătat că în cursul anului 2014 a formulat o cerere către Agenția Domeniilor Statului Timiș prin care a solicitat să i se comunice dacă societatea poate fi beneficiara Legii nr. 268/2001.

În continuare, recurenta a prezentat etapele încheierii respectivului contract între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent și S.C. A. S.R.L., în calitate de concesionar, al cărui obiect "îl constituie transmiterea dreptului de exploatare și a obligației de întreținere a suprafeței de 5.1 ha teren neagricol, având categoria de folosință curți, construcții, identificată în C. civ. 755, situată pe teritoriul administrativ Jamu Mare, județul Timiș, de la S.C. B. S.A. Clopodia, județul Timiș, pe perioada existenței activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevențe, în conformitate cu obiectivele Concedentului".

A mai precizat că la data de 14 august 2015 a fost încheiat actul adițional nr. x la contractul de concesiune prin atribuire directă nr. 07/21.05.2015, prin care a fost modificată doar secțiunea în care era prevăzut obiectul contractului și anume s-a introdus numărul cărții funciare corespunzătoare imobilului, suprafața de 5.1 ha de teren fiind înregistrată cu nr. de C.F. x.

Conform extrasului de carte funciară nr. x/27.01.2016, pe suprafața de 5.1 ha de teren neagricol se află 4 construcții, și anume: CI - cu destinația construcții industriale și edilitare, având suprafața de 127 mp; C2 - cu destinația construcții industriale și edilitare, având suprafața de 122 mp; C3 - cu destinația construcții industriale și edilitare, având suprafața de 339 mp; C4 - cu destinația construcții industriale și edilitare, având suprafața de 317 mp.

În procesul-verbal nr. x/9.04.2015 întocmit de comisia deplasată la față locului, reprezentantă a Agenției Domeniilor Statului - Reprezentanța Teritorială Timiș, s-a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 26 februarie 2015, S.C. A. S.R.L. a cumpărat imobilele constând în fundații, categoria construcții industriale și edilitare în suprafață totală de 905 mp și că reprezentantul societății a precizat că urmare a furturilor săvârșite de autori necunoscuți clădirile s-au degradat în totalitate, cu ocazia controlului fiind constatat că din structura clădirilor au rămas doar fundațiile, unele reprezentând aspecte de platformă betonată.

Astfel, chiar Agenția Domeniilor Statului a recunoscut că recurenta a cumpărat imobile construcții în suprafața totală de 905 mp, adică suma suprafețelor (127 mp, 122 mp, 339 mp, 317 mp) celor 4 imobile identificate în C.F. nr. x, intabulate în cartea funciară la categoria construcții - C1, C2, C3, C4.

De asemenea, prin încheierea actului adițional nr. x/14.08.2015 și modificarea contractului de concesiune nr. x/21.05.2015, în sensul introducerii numărului cărții funciare a imobilului, Agenția Domeniilor Statului a recunoscut că pe suprafața de teren concesionată se află inclusiv construcțiile identificate în cartea funciară cu nr. x și nr. x.

În plus, adeverința nr. x/12.01.2017 eliberată de către Primăria Jamu Mare la cererea recurentei, face dovada că pe imobilul identificat în CF nr. x Jamu Mare există 4 construcții CI, C2, C3, C4, proprietatea recurentei, iar C3 și C4 în perioada existenței S.C. B. S.A. Clopodia au reprezentat grajduri.

În procesul-verbal nr. x/20.02.2002 se prevede expres faptul că vânzarea s-a făcut la prețul de 143.157.806 RON, iar conform raportului de evaluare întocmit de S.C. C. S.A., ferma 5 - Dealuri a fost evaluată la prețul de 122.174.708 RON.

Recurenta a susținut că nu se poate reține afirmația ADS, conform căreia ferma vândută este una vegetală, deoarece aceasta a fost evaluată la valoarea de 222.019.464 RON și, în plus, din toate actele existente la dosar, rezultă că destinația fermei este una zootehnică. De asemenea, în același proces-verbal se menționează faptul că activele sunt identificate sumar, în momentul vânzării, C3 și C4 regăsindu-se pe terenul aferent fermei încă din anul 1958.

Drept dovadă, recurenta a depus la dosar și declarații pe proprie răspundere ale numiților D. și E., autentificate.

Existenta celor 2 grajduri și identificarea lor cu C3 și C4 rezultă și din adeverința nr. x/12.01.2017 eliberată de Primăria Jamu Mare prin care se menționează în mod expres că C3 și C4 în perioada existentei S.C. B. S.A. Clopodia au reprezentat grajduri.

În concluzie, având în vedere documentele depuse la dosar, recurenta a cumpărat imobilul înscris în CF x Jamu Mare, nr. crt. A1.1, nr. cadastral/nr. topografic x-C1, constând în fundații, categoria construcții industriale și edilitare în suprafață de 127 mp, nr. crt. A1.2, nr. cadastral/nr. topografic x-C2 constând în fundații, categoria construcții industriale și edilitare în suprafața de 122 mp, nr. crt. A1.3., nr. cadastral/nr. topografic x-C3, constând în fundații, categoria construcții industriale și edilitare în suprafața de 339 mp, nr. crt. A1.4, nr. cadastral/nr. topografic x-C4 constând în fundații, categoria construcții industriale și edilitare în suprafața de 317 mp.

A arătat că, de altfel, nu ar fi putut intabula respectivele construcții dacă nu ar fi avut documente doveditoare cu privire la titlul de proprietate deținut.

Referitor la autorizațiile necesare pentru încheierea contractului de concesiune având ca obiect terenul cu destinație agricolă în suprafață de 1290,44 ha, recurenta a arătat că, potrivit Normelor interne privind aplicarea prevederilor Legii nr. 249/2003, Hotărârii Guvernului nr. 354/2005 și ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 și ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 644/23.10.2009, "În vederea încheierii contractelor de concesiune, prin metoda atribuirii directe, conform Instrucțiunilor de aplicare a prevederilor H.G. nr. 354/2005, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin ordinul de mai sus menționat, investitorii vor întocmi și depune la sediul ADS București o documentație care va cuprinde, în funcție de natura bunului achiziționat, următoarele documente: b) pentru persoanele juridice - deținători legali de active (capacitați de producție zootehnice [ .. ]".

În continuare, sunt prevăzute documentele necesare în vederea încheierii contractului de concesiune, prin metoda atribuirii directe, recurenta precizând că în dosarul depus la Agenția Domeniilor Statului a îndeplinit toate formalitățile necesare și a enumerat în cuprinsul cererii de recurs actele doveditoare pentru calitatea de deținător legal de active, precum și celelalte acte depuse la dosarul respectiv.

Având în vedere cele expuse anterior, potrivit recurentei reiese că a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru încheierea contractului de concesiune cu privire la suprafața de 1.290,44 ha, teren cu destinație agricolă.

Referitor la caracterul agrozootehnic al fermei, recurenta a arătat că instanța a reținut în mod greșit că activele deținute de recurentă aparțin fermei vegetale, iar nu unei ferme zootehnice, ferma Dealuri, astfel cum apare aceasta în raportul de evaluare din 2002.

În opinia recurentei, instanța de apel nu a analizat în niciun fel această situație, iar interpretările date sunt confuze și eronate. Instanța de apel a reținut că recurenta nu a dovedit neechivoc că a cumpărat active și că ar fi funcționale. Față de această statuare, recurenta a susținut că nu se poate explica concesiunea fermei zootehnice, în baza căreia s-a solicitat atribuirea unui teren agricol pentru asigurarea necesarului de hrană pentru animale. Câtă vreme s-a realizat concesiunea pentru activele menționate în contractul de concesiune nr. x/21.05.2015, tocmai în baza acestei concesiuni, recurenta avea dreptul de a i se atribui teren pentru efectivul de animale deținut.

În raport de art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa și având în vedere că în anexa nr. 1 a aceluiași act normativ sunt enumerate societățile comerciale pe acțiuni deținătoare de terenuri agricole și terenuri de sub luciu de apa, B. regăsindu-se la punctul 581, recurenta susținut că rezultă că ferma cumpărată este una zootehnică, iar nu vegetală, cum s-a susținut de către intimată, concluzie preluată și de instanța de fond în mod eronat, fără a analiza detaliat înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, Anexa nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 194/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, conține lista societăților comerciale care se înființează prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, la punctul 153 regăsindu-se B. S.A., având ca obiect de activitate producerea, industrializarea și comercializarea produselor agrozootehnice.

De asemenea, recurenta a formulat către Consiliul Județean Timiș adresa nr. x/31.08.2017 cu privire la imobilul curți construcții identificat cu nr. cadastral x în CF nr. x Jamu Mare, prin care a solicitat informații din arhiva instituției privind funcționarea anterioară deținută de imobilul identificat mai sus. Consiliul Județean Timiș, prin Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului, a răspuns prin adresa nr. x/11.09.2017 și a transmis înscrisuri care evidențiază alcătuirea perimetrului construibil al localității și Trupul F - Ferma 5 Zoo, IAS Jamu Mare.

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș - Serviciul Fiscal Orășenesc Deta, prin adresele nr. x/31.01.2017 și nr. y/9.02.2017 a confirmat cumpărarea fermei aparținând S.C. B. S.A. Clopodia de către S.C. F..

Astfel, S.C. F. S.R.L. a cumpărat de la S.C. B. S.A. Clopodia o fermă zootehnică, aceasta neputând fi de altă natură, având în vedere că obiectul de activitate al S.C. B. S.A. era producerea, industrializarea și comercializarea produselor agrozootehnice.

În plus, expertiza extrajudiciară având ca obiect auditarea istoricului documentelor privind imobilul cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară x DAT Jamu Mare, efectuată de G., Autorizație C.A.F.R. 4128/2011, prin răspunsul la obiectivul nr. 2 descrie destinația avută de imobilul cu nr. cadastral x. Astfel, se poate observa că ferma cumpărată de recurentă a fost zootehnică pe tot parcursul existenței sale.

Astfel, analizând art. 3 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice care definește activul, precum și realitatea de fapt, în opinia recurentei rezultă fără niciun dubiu că ferma cumpărată este un activ.

Referitor la autorizația de construire nr. x/21.08.2015, recurenta a arătat că la data de 15 iulie 2015 a formulat cererea nr. x către Consiliul Județean Timiș privind autorizarea executării lucrărilor de construcții pentru lucrări de tip h) anexe gospodărești ale exploatațiilor agricole:

"fermă zootehnică și podoc" (construire saivane) în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea a fost formulată pentru autorizarea lucrărilor de construcții pe suprafața de 656 mp, adică pentru reconstruirea grajdurilor aferente C3 (339 mp) cu nr. cadastral x și C4 (317 mp) cu nr. cadastral x. Recurenta a argumentat anterior faptul că a cumpărat imobilul înscris în CF x Jamu Mare, imobil care este compus din CI, C2, C3 și C4, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.

Recurenta a evocat dispozițiile art. 6 alin. (4) și art. 7 din Legea nr. 51/1991 potrivit cărora pentru a obține o autorizație de construire sunt necesare mai multe documente, printre care și "dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții".

Ca urmare a cererii nr. x/15.07.2015, Consiliul Județean Timiș i-a eliberat autorizația de construire nr. x/21.08.2015, prin care a fost autorizată să construiască saivane pe suprafața de 656 mp, suprafața aferentă C3 cu nr. cadastral x și C4 cu nr cadastral x.

În concluzie, în vederea exploatării și punerii în funcțiune a imobilului cumpărat, precum și a suprafeței concesionate, la destinația avută în vedere, respectiv destinație agrozootehnică, recurenta a realizat investiții, în vederea repunerii în funcțiune a fermei, motiv pentru care a solicitat și i s-a eliberat autorizația de construire nr. x/21.08.2015.

A susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că activele nu erau funcționale, în condițiile în care recurenta, în baza construcțiilor reamenajate, a cumpărat și efectivul de animale, solicitând atribuirea terenului de 1290,44 ha menit să asigure hrana acestora.

În opinia recurentei, instanța a ignorat faptul că prin procesul-verbal nr. x/11.07.2017, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 249/2003 a respins cererea sa de concesionare a suprafeței de 1290,44 ha pe motivul că nu ar face parte dintr-un activ zootehnic, respectiv nu a aparținut unei ferme cu destinație zootehnică. Astfel, la data solicitării de atribuire a terenului în cauză, recurenta îndeplinea condiția de deținere a unui activ funcțional, care fusese reabilitat în baza autorizației de construire nr. x/21.08.2015, iar motivul refuzului nu s-a bazat pe nefuncționalitatea activelor, ci pe caracterul activului deținut.

În concluzie, recurenta a arătat că:

- i-au fost respinse toate solicitările privind încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuii directe a unei suprafețe de 1.290,44 ha teren cu destinație agricolă în baza activului fermă zootehnică plus padoc și a efectivului de 7.000 capete ovine, din localitatea Jamu Mare, județul Timiș, deși îndeplinea condițiile legale pentru a încheia un contract de concesiune prin metoda atribuirii directe, astfel cum rezultă din textele legale menționate și actele depuse la dosar;

- obiectul contractului de concesiune nr. x/21.05.2015 îl constituie transmiterea dreptului de exploatare și a obligației de întreținere a suprafeței de 5,1 ha teren neagricol, având categoria de folosință curți construcții. Exploatarea și întreținerea suprafeței de 5,1 ha nu poate fi făcută decât având în vedere destinația inițială a imobilului, care a făcut parte din patrimoniul B. S.A. - societate având ca profil producerea, industrializarea și comercializarea produselor agrozootehnice - Jamu Mare (Hotărârea Guvernului nr. 194/1991 - poziția 153). Este motivul pentru care recurenta a concesionat terenul, a cumpărat construcțiile aferente, a realizat investiția constând în cumpărarea efectivului de animale, aferent fermei zootehnice, a solicitat autorizarea executării construcțiilor, în sensul redresării fermei. Toarte aceste demersuri au fost realizate în ideea îndeplinirii obiectului contractului de concesiune nr. x;

-autorizația de construire nr. x/21.08.2015, precum și documentele aferente acesteia, au în vedere lucrări de tipul anexelor gospodărești ale exploatațiilor agricole "ferma zootehnica și padoc" (construire saivane). O astfel de autorizație nu s-ar fi emis dacă nu erau îndeplinite condițiile legale și dacă solicitarea nu se preta imobilului în cauză;

- logica firească a lucrurilor constă în faptul că recurenta a concesionat inițial suprafața de 5,1 ha, pe care urma să o readucă la stadiul de funcționare, prin repunerea în activitate a fermei zootehnice, cu efectivul de animale aferent acesteia. Abia ulterior, după refacerea fermei, recurenta era îndreptățită la concesionarea unei suprafețe adiacente, pentru a putea menține efectivul de animale. Dacă ar fi solicitat de la început ambele suprafețe spre concesionare, cererea ar fi fost inadmisibilă, deoarece suprafața suplimentară (în speță suprafața de 1.290 ha) se putea concesiona, doar prin dovedirea funcționării unei ferme zootehnice, or, aceasta, la momentul concesionarii suprafeței de 5,1 ha era într-o stare foarte avansată de degradare și necesita mari investiții. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurenta a îndeplinit toate procedurile legale, a realizat investițiile necesare repunerii în funcțiune a fermei, astfel încât era îndreptățită să formuleze cerere de concesiune pentru suprafața de teren, necesară menținerii efectivului de animale cumpărat.

A menționat că în prezent obiectul contractului nr. x/21.05.2015 nu se poate îndeplini în sensul avut în vedere inițial, întrucât exploatarea suprafeței de 5,1 ha teren neagricol, fermă zootehnică, nu se poate realiza fără exploatarea terenului de 1290,44 ha reprezentând pășuni.

Intimata - pârâtă Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și a arătat că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor esențiale pentru încheierea contractului de concesiune.

A precizat că recurenta nu dovedește că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată deținea active din cele prevăzute de art. 77

1

din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, funcționale și în prezent, care să o îndreptățească să solicite atribuirea directă (fără licitație publică și fără o redevență minimă) a suprafeței de 1290,44 ha teren cu destinație agricolă, aflată în patrimoniul ADS.

A mai precizat că recurenta nu a achiziționat și nu deține active zootehnice, nu a probat că C3 și C4 sunt grajduri funcționale și capabile să adăpostească numărul de animale în raport de care se determină suprafețele de teren ce ar putea fi concesionate. De altfel, din cuprinsul raportului de evaluare întocmit de S.C. H. S.A. Timișoara cu privire la activele S.C. B., în baza căruia s-a efectuat executarea silită de către Administrația Finanțelor Publice Deta, a rezultat că Ferma nr. 5 Dealuri este o fermă vegetală, iar nu una zootehnică. Adeverința nr. x/12.01.2017 eliberată de Primăria Jamu Mare nu face dovada afirmațiilor recurentei, fiind un înscris pro causa, câtă vreme Ministerul Finanțelor Publice-ANAF-DGRFP Timișoara, prin adresa nr. x/9.02.2017, arată că activele la care face referire S.C. A. S.R.L., respectiv Adăposturi Animale nu au putut fi identificate și evaluate, având o stare avansată de degradare.

În opinia intimatei, față de cele arătate, recurenta nu dovedește capacitatea de exploatare, iar investițiile despre care se susține în recurs că ar fi fost realizate, urmare a obținerii autorizației de construire nr. x/21.08.2015, pentru repunerea în funcțiune a fermei, nu sunt dovedite.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reține următoarele:

Prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului s-a constatat că acesta vizează modalitatea în care instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile art. 77

1

din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, ale art. 2 alin. (2), art. 18, art. 22

1

alin. (2) din Legea nr. 268/2001, Ordinul nr. 804/2005 prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind stabilirea suprafețelor de teren cu destinație agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005, critică încadrabilă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în măsura în care nu deduce judecății aspecte legate de starea de fapt, de evaluarea probatoriilor sau chestiuni cărora instanța de apel le-a dat deja o dezlegare jurisdicțională.

Criticile formulate cu ample referiri la starea de fapt și la înscrisuri nu sunt însă fundamentate juridic.

Astfel, în ceea ce privește critica eronatei aplicări și interpretări de către curtea de apel a prevederilor legale menționate, se observă că recurenta nu explică modul în care respectivele dispoziții au fost încălcate de instanță, limitându-se a susține că acestea permit atribuirea directă a suprafeței solicitate.

Or, curtea de apel a constatat, prin prisma art. 21

1

și art. 21

2

din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniului Statului, cu modificările și completările ulterioare, că acestea impun îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții pentru atribuire spre concesionare.

S-a observat, în acest sens, că activele trebuie să implice necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, că acestea trebuie să existe la momentul solicitării atribuirii și, în plus, să fie funcționale, capacitatea de exploatare fiind o cerință avută în vedere pentru stabilirea suprafeței de teren ce poate fi atribuită, aceasta din urmă raportându-se, totodată, la efectivul mediu de animale deținut efectiv.

Totodată, curtea de apel a avut în vedere și faptul că potrivit art. 77

1

lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, activele ce constituie sediile de fermă agricolă pot constitui baza atribuirii directe, doar pentru suprafața de incintă, având categoria de folosință curți-construcții, exclusiv terenuri agricole, iar pentru activele zootehnice, se atribuie direct în concesiune, terenul necesar asigurării hranei pentru efectivul de animale deținut și în funcție de capacitatea de exploatare.

În raport de acest cadru legal, se reține că așa cum corect a constatat și instanța de apel, față de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi că activele care determină, în opinia sa, încheierea contractului de concesiune, existau și există și la momentul în care se încheie contractul și sunt funcționale, în sensul că pot adăposti numărul de animale indicat, cu atât mai mult cu cât concesionarea prin atribuire directă face pe perioada existenței mijlocului fix sau a activului în speță, dar nu mai mult de 49 de ani.

Modalitatea de concesionare prin atribuire directă, prin licitație directă, introdusă prin Legea nr. 249/2003, fiind o procedură derogatorie de la regula generală a concesiunii terenurilor agricole din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor cerințelor enumerate de art. 77

1

din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001.

Astfel, limitele dreptului deținătorilor de active prevăzute de art. 21

1

din Legea nr. 268/2001, introdus prin Legea nr. 249/2003 și de art. 77

1

din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 se stabilesc prin raportare la tipul activului deținut de investitorul care solicită concesiunea și obiectul atribuirii, respectiv terenul.

Curtea de apel a analizat însă îndeplinirea acestor condiții, prin prisma probelor administrate, constatând că recurenta nu a îndeplinit cerințele legale pentru a beneficia de concesionarea terenului solicitat, prin metoda atribuirii directe.

A constatat astfel că la data de 21 mai 2015 a fost încheiat contractul de concesiune nr. x între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent și recurentă, în calitate de concesionar, care are ca obiect "transmiterea dreptului de exploatare și a obligației de întreținere a suprafeței de 5,1 ha teren neagricol, având categoria de folosință curți, construcții, identificată în C. civ. 755, situată pe teritoriul administrativ Jamu Mare, județul Timiș, de la S.C. B. S.A. Clopodia, județul Timiș, pe perioada existenței activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevențe, în conformitate cu obiectivele concedentului".

La încheierea acestui contract s-au avut în vedere prevederile art. 77

1

lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 potrivit cărora activele ce constituie sediile de fermă agricolă pot constitui baza atribuirii directe doar pentru suprafața de incintă, având categoria de folosință curți-construcții.

Curtea de apel a analizat destinația construcțiilor componente ale fermei nr. 5 Dealuri din cadrul S.C. B. S.A., urmărind transferul de proprietate al acestora către S.C. F. S.R.L. și ulterior către recurentă, reținând că în cuprinsul procesului-verbal nr. x/20.02.2002 încheiat în dosarul de executare nr. 3294/2000 nu este menționată vânzarea către S.C. F. S.R.L. a unor construcții care să intre în categoria activelor zootehnice.

Se reține astfel că nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la destinația respectivelor construcții, în condițiile în care criteriile legale prevăzute prin prevederile legale la care s-a făcut referire presupun stabilirea capacității de producție în zootehnie prin raportare la existența unor active identificate în concret, funcționabile.

De asemenea, prin art. 21

2

din Legea nr. 268/2001 se prevede că pentru capacitățile de producție din zootehnie, suprafața de teren cu destinație agricolă atribuită direct prin concesionare se stabilește în funcție de efectivul mediu de animale deținut și de capacitatea de exploatare.

Prin urmare, capacitatea de exploatare presupune posibilitatea deținătorului de active de a întreține funcționalitatea acestora și posibilitatea adăpostirii în spațiile zootehnice a numărului de animale necesar exploatării întregii suprafețe de teren ce se solicită a fi concesionată prin metoda atribuirii directe.

Or, chiar recurenta a relevat starea avansată de degradare a construcțiilor, astfel încât nu este îndeplinită cerința referitoare la capacitatea de exploatare.

Se constată, totodată, că sunt eronate susținerile recurentei prin care a apreciat că atâta vreme cât s-a realizat concesiunea pentru activele menționate în contractul de concesiune nr. x/21.05.2015, tocmai în baza acestei concesiuni, avea dreptul de a i se atribui teren pentru efectivul de animale deținut.

Astfel, se observă că recurenta confundă vocația pe care o are, în calitate de deținător de active ce implică necesitatea exploatării unui teren agricol, de a solicita încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă cu sarcina de a dovedi îndeplinirea condițiilor cerute de lege.

Or, această vocație nu exclude verificarea îndeplinirii condițiilor legale specifice prevăzute de lege pe care recurenta trebuie să le întrunească pentru a putea valorifica respectiva vocație, prin obligarea intimatei la încheierea contractului de concesiune.

Nici susținerile recurentei prin raportare la înscrierile funciare nu are relevanță în speță, atâta vreme cât rolul formei de publicitate imobiliară reprezintă exclusiv un mijloc de evidență a constituirii, strămutării și stingerii drepturilor reale imobiliare și nu o dovadă în sensul avut în vedere de prevederile legale despre care s-a făcut vorbire.

În atare context, curtea de apel a constatat corect că se impunea a se proba că și în prezent, la momentul perfectării contractului de concesiune, recurenta deține active zootehnice funcționale, care pot adăposti numărul de animale ce face necesară exploatarea întregii suprafețe de teren ce se dorește a fi concesionată prin metoda atribuirii directe.

Or, modul în care curtea de apel a analizat probatoriul administrat în cauză nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, interpretarea probelor fiind atributul instanței de apel în considerarea caracterului devolutiv al respectivei căi de atac.

Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nefondat al criticilor formulate, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 837 A din 24 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2022.