ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1146/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 4 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta U.C.M.R.-A.D.A., Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând:

1.1 în unitatea de cazare B., str. x, localitatea Slatina, județul Olt, în perioada: septembrie 2014 - septembrie 2017;

1.2 în restaurantul situat în incinta B., str. x, localitatea Slatina, județul Olt, în perioada: septembrie 2014 - septembrie 2017;

1.3 în terasa situată în incinta B., str. x, localitatea Slatina, județul Olt, în perioada: septembrie 2014, iunie 2015 - septembrie 2015, iunie 2016 - septembrie 2016, iunie 2017 - septembrie 2017;

1.4 în piscina situată în incinta B., str. x, localitatea Slatina, județul Olt, în perioada: septembrie 2014, iunie 2015 - septembrie 2015, iunie 2016 - septembrie 2016, iunie 2017 - septembrie 2017;

1.5 în cadrul evenimentelor desfășurate în incinta restaurantului din cadrul B., str. x, localitatea Slatina, județul Olt, în perioada: octombrie 2014 - septembrie 2017;

În subsidiar capătului 1 al cereri de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 115.817,80 RON, inclusiv T.V.A., reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, perioadele și modalitățile menționate la capetele 1.1, 1.2. 1.3, 1.4 și 1.5, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 256.441,41 RON reprezentând penalități de întârziere calculate pana la data de 6 septembrie 2017 pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităților de 0,5%/zi de întârziere începând cu data de 7 septembrie 2017 și până la data plății efective a sumei de 115.817,80 RON.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă

Prin sentința civilă nr. 895 din data de 2 mai 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea subsidiară formulată de către reclamanta U.C.M.R.-A.D.A., Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 888 RON + 2.960 RON + 1.300 RON + 690 RON + 88.800 RON + 1.221 RON - remunerații aferente perioadei septembrie 2014 - septembrie 2017, 6.413,88 RON + 496.107,94 RON - penalități calculate până la data de 31 ianuarie 2019 și în continuare până la data plății + 4.075 RON - cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 193 A din data de 10 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 895 din data de 2 mai 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.C.M.R.-A.D.A., Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor; a obligat apelanta la plata sumei de 2.000 RON către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, cu aplicarea art. 541 alin. (2) C. proc. civ.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 193 A din data de 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul motivării succinte și lacunare, cu ignorarea art. 476 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanța de apel avea obligația de a cerceta cauza sub toate aspectele invocate prin cererea de apel, inclusiv în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al intimatei-reclamante, precum și motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Din această perspectivă, a învederat că instanța de apel a menținut soluția pronunțată de tribunal, fără a cerceta fondul cauzei, raportat la motivele invocate prin cererea de apel cu referire la nelegalitatea raportului de expertiză, efectuat de către expertul C., ce derivă din: nelegala citare a recurentei-pârâte la efectuarea expertizei contabile, extinderea, din proprie inițiativă, a obiectivelor dispuse de instanța de judecată, în sensul în care s-au introdus în cuprinsul raportului de expertiză obiective pentru care intimata-reclamantă nu a formulat cerere de chemare în judecată și nici nu a solicitat calcularea vreunor debite (obiectivul D. situată în județul Gorj, obiectiv pentru care recurenta-pârâtă achitase corespunzător taxele datorate către intimata-reclamantă).

Totodată, a învederat că expertul desemnat în cauză a înțeles să îi impună sume la plată, atât sub forma debitului principal, cât și cu titlu de penalități de întârziere, fără a explica proveniența acestora și faptul că le datorează, din moment ce intimata-reclamantă nu a putut invoca niciun titlu executoriu și/sau autorizație neexclusivă pentru perioada solicitată la plată, cu excepția autorizației neexclusive seria x nr. x din data de 14 noiembrie 2013, cu termen de valabilitate până la data de 31 octombrie 2014, înscris care nu a fost respectat de însăși emitentul acestuia, întrucât, deși se menționează că a achitat suma de 297,6 RON, cu chitanța nr. x, intimata-reclamantă avea obligația de a-i comunica factura fiscală, atât pentru această sumă, cât și pentru cele care urmau a fi achitate ulterior, conform dispozițiilor art. 3 din autorizația neexclusivă.

A mai susținut că, în ceea ce privește sumele solicitate la plată de către partea adversă, instanța de apel avea obligația de a verifica autenticitatea acestora, raportat la împrejurarea că, prin cererea de apel, a invocat existența unui singur act încheiat pentru punctul de lucru situat în municipiul Slatina, județul Olt, locație cu privire la care experta, din proprie inițiativă, reține desfășurarea unor evenimente, fără a întreba dacă au existat sau nu în realitate, raportat la împrejurarea că și-a încetat activitatea de restaurant conform adresei comunicate de către D.S.V.S.A. Olt, dar și prin prisma faptului că i-a fost suspendată activitatea restaurantului începând cu data de 17 octombrie 2014, astfel cum s-a dispus prin procesul-verbal de constatare nr. x din data de 17 octombrie 2014 (fiind evident că nu putea organiza niciun eveniment).

A mai arătată recurenta-pârâtă și că, în opinia sa, pretențiile intimatei-reclamante nu au fost probate și fundamentate în fapt și în drept.

Totodată, recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, susținând că nu i-a fost comunicată efectiv decizia recurată.

Astfel, a precizat că agentul procedural a încheiat procesul-verbal de înmânare a corespondenței, consemnând faptul că la adresa de corespondență destinatarul este absent, precum și faptul că nu există cutie poștală; în atare situație, acesta avea obligația legală de a afișa o notificare, iar corespondența să o predea către Primăria Slatina, însă, la sediul său ales pentru comunicarea corespondenței nu a existat nicio notificare.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă U.C.M.R.-A.D.A., Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor nu a formulat întâmpinare.

I.6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 decembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

I.7. Procedura de filtru

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că, în cauză, completul de filtru urmează să aprecieze dacă recursul este declarat sau nu în termen legal (analizând și cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac), precum și dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sau dacă pot fi încadrate criticile formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de lege.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar recurenta-pârâtă a depus punct de vedere, prin care a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, precum și a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 12 aprilie 2022, s-a fixat termen la data de 24 mai 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prioritar, cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, Înalta Curte apreciază că în realitate se invocă nulitatea procedurii de comunicare a deciziei pronunțate de către instanța de apel, procedură pe care o apreciază a nu fi fost legal îndeplinită, prin raportare la dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale, în caz de alegere de sediu în vederea citării și a comunicării actelor de procedură, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar, în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau art. 156 C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă, prin cererea de apel, a precizat că are domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Celulobloc S.A., în Slatina, județul Olt, indicând că persoana împuternicită cu primirea corespondenței și a actelor de procedură este E..

Or, din procesul-verbal de înmânare a deciziei recurate, aflat la dosarul curții de apel, rezultă că procedura de comunicare către recurenta-pârâtă s-a realizat fără a se menționa persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură de la sediul procesual ales al părții.

Ca atare, Înalta Curte, constată nulitatea procedurii de comunicare către recurenta-pârâtă a decizie atacate în cauză și, în consecință, depunerea în termen legal a recursului.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin prisma excepției nulității recursului în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală din același act normativ, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurenta-pârâtă a susținut incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condițiile în care nu a adus deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Astfel, recurenta-pârâtă, susținând că motivarea instanței de apel este succintă și lacunară, precum și că a fost nesocotit caracterul devolutiv al apelului, în realitatea reia criticile formulate în fața instanței de apel cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză.

Înalta Curte, reține că aceste critici tind a supune aprecierii instanței de recurs raportul de expertiză administrat în cadrul probatoriului, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, în care pot fi primite și analizate doar critici ce privesc legalitatea hotărârii recurate și nu și temeinicia acesteia.

Cum instanța de recurs nu poate proceda la o reapreciere a probelor deja administrate în cauză și nici să stabilească o altă situație de fapt, aceste atribute aparținând exclusiv instanțelor de fond, nu pot fi primite nici susținerile recurentei-pârâte prin care aceasta a reproșat instanței de apel că nu ar fi verificat veridicitatea sumelor solicitate la plată raportat la invocarea existenței unui singur act încheiat la punctul de lucru în discuție și față de cele arătate în mod nereal în cuprinsul raportului de expertiză.

Nu sunt de natură a fi convertite în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nici cele arătate în sensul că pretențiile părții adverse nu sunt probate și fundamentate în fapt și în drept, că instanța de apel ar fi trebuit să cerceteze cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, și nici nemulțumirea recurentei-pârâte cu privire la respingerea de către instanța de apel a criticii conform căreia a fost citată în mod nelegal.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, așa cum s-a arătat anterior, instanței de recurs nu îi este permisă o reapreciere a probelor, iar, pe de altă parte, aceste susțineri ale părții sunt pur generice, recurenta-pârâtă neindicând în concret care sunt aspectele de nelegalitate a hotărârii din perspectiva împrejurărilor invocate.

O atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse art. 488 alin. (1) Cod procedură, neputându-se aprecia că aspectele invocate prin cererea de recurs susțin incidența vreunuia dintre motivele de casare strict reglementate de lege, având în vedere că nu aduc în discuție veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum susținerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 193A din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.