ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 114/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă la 29 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 7.612 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea, analizele medicale, recuperarea medicală, medicamentele, costurile controalelor medicale periodice, cu transportul și îngrijirea personală, precum și câștigul nerealizat pentru perioada noiembrie 2015- iunie 2016; obligarea pârâtei la plata unei prestații periodice lunare începând cu luna iulie 2016, când reclamanta s-a pensionat din motive medicale; obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului produs de suferința fizică și psihică urmare producerii accidentului, în lunile de spitalizare și în anii ce au urmat, precum și urmare gravității consecințelor accidentului manifestate în plan fizic, psihic și emoțional.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1391 C. civ. și ale Legii nr. 36/1995.

Prin încheierea din 5 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat cauza, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 124 din 16 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 61 din 7 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj, secția I civilă.

Prin sentința nr. 820 din 23 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul C.. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a următoarelor sume: 7612 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de îngrijire medicală efectuate și echivalentul câștigului din muncă de care a fost lipsită reclamanta în perioada octombrie 2015- iulie 2016, suma urmând a fi actualizată cu indicele inflației la data plății efective; 700 RON, cu titlu de prestație periodică lunară, începând cu luna august 2016, până la intervenția unei cauze modificatoare; 50.000 euro, în RON, la data plății, cu titlu de daune morale; la plata dobânzii legale, calculate la sumele anterior menționate, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective; la plata sumei de 7.722 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1627 din 5 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 820 din 23 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat-o pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumelor de 7.029 RON, reprezentând daune materiale, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a sumei de 10.000 euro, echivalentă în RON la data plății, cu titlu de daune morale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate cu privire la prestația periodică, plata dobânzii legale și cheltuielile de judecată.

Prin decizia nr. 244 din 30 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1627 din 5 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. A casat în parte decizia recurată și a trimis cauza la aceeași instanță, spre rejudecarea apelului în privința daunelor morale, menținând restul dispozițiilor deciziei. A respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Prin decizia nr. 2236 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 820 din 23 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 2236 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A. la 7 decembrie 2020 (data depunerii la oficiul poștal).

Prin decizia nr. 2173 din data de 21 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respins, ca tardiv declarat, recursul formulat de pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatoarea S.C. B. S.A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 03 decembrie 2021, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 9.

Prin rezoluția din 06 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2022, în ședință publică.

Prin contestația în anulare, contestatoarea a arătat că, în mod greșit, instanța de judecată a respins recursul, ca tardiv formulat, acest lucru întemeindu-se pe o eroare materială. A arătat că instanța a reținut că recursul a fost depus pe 07 decembrie 2020, însă a considerat că acesta putea fi depus până pe 06 decembrie 2020, prima zi lucrătoare după data de 04 decembrie 2020, atunci când s-a împlinit termenul de recurs, aceasta fiind o zi de vineri. Mai arată că 06 decembrie 2020 a fost o zi de duminică și prima zi lucrătoare a fost 07 decembrie 2020, atunci când a și fost depus recursul.

A mai precizat că a 15-a zi de la primirea deciziei atacate a fost în data de 29 noiembrie 2021, care a fost declarată zi liberă legală, astfel încât termenul de depunere a căii de atac s-a prelungit până la data de 02 decembrie 2021.

Contestația în anulare a fost comunicată la 17 decembrie 2021 intimaților C. și A., dovezile de comunicare aflându-se la dosar recurs.

În termenul legal, intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

Examinând admisibilitatea contestației în anulare, prin raportare la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata - art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs - art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, texte de lege pe care contestatoarea și-a întemeiat prezentul demers judiciar.

Decizia împotriva căreia s-a îndreptat contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată), soluția fiind aceea de respingere, ca tardiv declarat, a recursului formulat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2173 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate reiese că în procedura de filtrare a recursului se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale relative la legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac, iar nu a unor chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Așadar, hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin urmare, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, soluție ce apare ca fiind inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborat cu art. 493 alin. (5) și art. 503 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2173 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2173 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.