ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1137/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 4 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., majorarea pensiei de întreținere stabilite pentru minorul B., la 1/4 din venitul realizat de acesta, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București Prin sentința civilă nr. 3063 din data de 24 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 6 București a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reprezentant al minorului B., în contradictoriu cu pârâtul C.; a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul C. în favoarea minorului B., născut la data de 27 iulie 2013, prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu minori, autentificată de B.N.P. D., de la suma de 1.000 RON lunar la suma de 1.500 RON lunar, începând cu data cererii de chemare în judecată (4 septembrie 2019) și până la majoratul minorului; a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă Prin decizia civilă nr. 92A din data de 13 ianuarie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât C. împotriva sentinței civile nr. 3063 din data de 24 iunie 2020, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca nefondat. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 765 din data de 1 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 92A din data de 13 ianuarie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 6 București, ca inadmisibil. I.5 Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 765 din data de 1 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta A., apreciind că, prin hotărârea atacată, instanța a respins recursul, ca inadmisibil, fără nicio bază legală și fără nicio motivare. Ulterior, au fost înaintate Înaltei Curți mai multe memorii și seturi de înscrisuri depuse de către recurenta-reclamantă. I.

Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost formulată întâmpinare. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 noiembrie 2021 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 2. Prin rezoluția din data de 24 noiembrie 2021, Înalta Curte a reținut că recurenta-reclamantă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Totodată, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În cauză a fost fixat termen de judecată la data de 24 mai 2022, prin rezoluția din data de 22 martie 2022, termen la care Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac și a reținut pricina în pronunțare prin prisma acestei excepții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia civilă nr. 765 din data de 1 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 92A din data de 13 ianuarie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019. Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare față de care nu se mai impune analiza vreunor alte aspecte invocate în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,