ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 966/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 6 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B. și C. S.A. la plata sumei 7.826.04 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare și recuperare, a sumei de 18.200 RON, reprezentând contravaloarea salariului neîncasat în perioada mai 2015 - iulie 2016, a sumei de 16.800 euro, reprezentând contravaloarea diurnei neîncasate în perioada mai 2015 - iulie 2016 și a sumei de 400.000 euro, reprezentând daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 136/1995 și art. 2.223 și următoarele din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3193/2019 din 1 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii primei instanțe, reclamantul a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1735/A din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul a declarat recurs prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recurentului-reclamant i s-a pus în vedere prin adresa comunicată la 1 martie 2021 să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12.089,94 RON, sub sancțiunea anulării recursului.

Acesta a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă ca tardivă prin încheierea din 24 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Având în vedere că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1735/A din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2022.