ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 946/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra cererii de revizuirii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 27 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. la plata drepturilor salariale aferente orelor lucrate suplimentar în perioada cuprinsă între 27 aprilie 2012 și 31 decembrie 2014, cu luarea în considerare a sporurilor prevăzute de Codul muncii, precum și actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație și dobânda legală de la data de la care trebuiau plătite orele suplimentare și până la plata lor efectivă.

Prin sentința nr. 1227 din 30 mai 2016, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei brute de 103.213 RON, reprezentând diferențe salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între 27 aprilie 2012 și 31 decembrie 2014, precum și la actualizarea lor cu indicele de inflație și dobânda legală aferente.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia nr. 1720/2019 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 5.965,90 RON, reprezentând drepturi salariale aferentei perioadei cuprinse între 27 aprilie 2012 și 31 decembrie 2014 și la actualizarea acestei sume cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire prin care a invocat motivul contrarietății de hotărâri prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 1720/2019 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de revizuire este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Acest termen se calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost prezentă sau nu la dezbaterile în fond ori la pronunțare, întrucât de la această dată hotărârea a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de o lună nu este însă relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate. Aceasta deoarece, în cadrul revizuirii întemeiate pe acest motiv, se examinează numai soluțiile pretins contradictorii care pot fi cunoscute de părți încă de la momentul pronunțării.

În același sens poate fi evocată și decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt constituționale, reținând următoarele:

"faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită" (paragraful 24).

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 11 iunie 2019, când a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ. care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 11 iunie 2019, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire era la 11 iulie 2019.

Or, cererea de revizuire a fost formulată la 15 martie 2022, conform mențiunii de la dosarul de revizuire, fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1720/2019 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2022.