ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 20 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se dispună obligarea societății pârâte la plata sumei totale de 58.200 euro, cu titlu de pretenții, rezultate din neexecutarea culpabilă a contractului de subînchiriere din data de 09.01.2017; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvențională, arătând că solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 165.410 euro în RON la cursul B.N.R. la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1251 din 22 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta; a obligat pârâta să plătească reclamantei: suma de 9.500 euro, reprezentând penalități de întârziere, în echivalent în RON, la cursul B.N.R. euro-leu de la data efectuării plății și suma de 28.500 euro, reprezentând suma constituită de reclamantă drept depozit de garanție, în echivalent în RON, la cursul B.N.R. dolar-leu de la data efectuării plății, conform contractului de subînchiriere încheiat între părți la data de 09.01.2017; a respins în rest, ca neîntemeiate, pretențiile reclamantei; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.352,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru; a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul să solicite alte cheltuieli de judecată pe cale separată; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 912A din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1251 din 22 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.; a fost obligă apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.601,07 RON, reprezentând onorariu de avocat achitat în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

În motivarea cererii, recurenta-pârâtă expune exhaustiv situația de fapt și susține că, perpetuând erorile de legalitate ale primei instanțe, instanța de apel s-a raportat la prevederile art. 1.270 alin. (1), la art. 1.350 și la art. 1.358 alin. (1) C. civ., omițând să verifice condițiile și termenele ce conduc la angajarea răspunderii civile contractuale.

În acest sens, recurenta-pârâtă susține că intimata-reclamantă nu a respectat condițiile de comunicare a declarației de reziliere din 31.05.2019 și nici termenele de împlinire a acesteia, prevăzute în contractul de închiriere.

Recurenta-pârâtă invocă și greșita aplicare a art. 1.516 alin. (2) pct. 2 C. civ., susținând că există justificare în neexecutarea obligației asumate prin contract.

Potrivit recurentei-pârâte, nerespectarea termenului prevăzut de art. 10.3 din contract, ce schimba în totalitate cursul evoluției relațiilor contractuale și calea spre rezilierea contractului constituie cel mai important aspect al strategiei sale de argumentare, pe care instanța de apel a încercat să îl anuleze prin invocarea eronată a prevederilor art. 1.481 alin. (3) și a art. 1.552 C. civ.

O ultimă critică vizează invocarea eronată a prevederilor art. 1.548 și a art. 1.552 C. civ. de către instanța de apel, cu consecința creării unui raționament juridic forțat, în vederea justificării culpei recurentei-pârâte, fiind minimizat rolul condițiilor și termenelor impuse de contract. În opinia recurentei-pârâte, sancțiunea nerespectării acestora, inclusiv în ceea ce privește notificarea de reziliere, este nulitatea absolută.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Prioritar, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., reținând că, până la încheierea ședinței de judecată, recurenta-pârâtă a depus la dosar originalul chitanței în cuantum de 2.434 RON, privind taxa judiciară de timbru.

Recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prioritar, Înalta Curte reține, raportat la modul în care au fost expuse argumentele referitoare la motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că cererea de recurs nu a fost structurată exclusiv pe aspecte de nelegalitate, recurenta-pârâtă făcând, deopotrivă, referiri la aspecte de netemeinicie.

Înalta Curte arată că stabilirea situației de fapt intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive, în urma evaluării probelor administrate în cauză.

Controlul judiciar realizat în calea extraordinară de atac a recursului este limitat la verificarea legalității hotărârii recurate, neputând fi repusă în discuție situația de fapt reținută de instanța de apel.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte arată că, față de situația de fapt reținută, instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1.270 alin. (1), de art. 1.350 și art. de 1.538 alin. (1) C. civ. pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei.

Ca atare, nu poate fi reținută aplicarea eronată a dispozițiilor legale mai sus enunțate, în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel.

Totodată, Înalta Curte arată că argumentele ce vizează motivele justificate cu privire la neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de subînchiriere, nerespectarea termenului prevăzut de art. 10.3 din contract, cele care referitoare la culpa recurentei-reclamante și la rezilierea contractului de subînchiriere din data de 09.01.2017, în raport de care aceasta invocă aplicarea greșită sau eronată a dispozițiilor art. 1.516 alin. (2) pct. 2, a art. 1.481 alin. (3), a art. 1.552 și a art. 1.548 C. civ., reprezintă aspecte de netemeinicie, care țin de probatoriul administrat în cauză și care excedează analizei de nelegalitate care se efectuează în recurs.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., iar potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat. În raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.776,95 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 912A din 24 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.776,95 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.