ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 81/2022

HOTĂRÂRE

20.01.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 81/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea, la data de 15 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rupea a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., Păulești, solicitând instanței ca, după administrarea probelor, prin sentința pronunțată, să dispună: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13.200 RON, plătită cu titlu de avans conform contractului nr. x/29.07.2019, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare- cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamnatei, ca neîntemeiată, constatarea faptului că a intervenit rezoluțiunea contractului nr. x/29.07.2019, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligației corelative de punere la dispoziție a infrastructurii necesare montării echipamentului produs de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor reprezentând diferența de preț între valoarea avansului achitat și costurile de producție a instalației, sumă ce a fost estimată la 7659 RON, cu cheltuieli de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 545/2021 din 15 iulie 2021, Judecătoria Rupea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rupea, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "pretenții", privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. Rupea, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., Păulești, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În motivarea acestei hotărâri, s-au reținut, în esență, următoarele:

Art. 107 C. proc. civ. cuprinde regula generală în materie de competență teritorială de ordine privată: Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța a apreciat că textul de lege invocat de reclamantă, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., se referă la obligația a cărei executare se pretinde ori a cărei neexecutare determină cererea de rezoluțiune/reziliere a contractului, sens în care locul stipulat pentru executare trebuie determinat pentru fiecare obligație litigioasă în parte.

Din analiza acțiunii formulate de reclamantă, instanța a observat, în primul rând, faptul că reclamanta, deși a invocat ca temei răspunderea contractuală, nu a solicitat executarea unei obligații contractuale (respectiv plata prețului sau furnizarea serviciilor), rezoluțiunea sau anularea contractului, ci doar restituirea unor sume de bani plătite cu titlu de avans, fapt ce nu se poate încadra în noțiunea de executare a obligațiilor contractuale.

În al doilea rând, instanța a reținut că norma de competență alternativă este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiția ca părțile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte, a obligației. Din analiza contractului nr. x/29.07.2019 reiese faptul că, în ceea ce privește obligația de plată a prețului (a cărei restituire parțială se solicită), în acesta nu este prevăzut în mod expers locul plății, ci doar că acesta se va efectua prin transfer bancar cu OP, în contract fiind prevăzut doar faptul că produsele vor fi livrate (obligația corelativă) la locația beneficiarului (noțiune care nu echivalează cu noțiunea de sediu), fără a fi menționată o adresă sau măcar o localitate unde se va face livrarea. Mai mult, așa cum s-a reținut mai sus, reclamanta nu a solicitat rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de livrare a produselor, ci doar restituirea avansului achitat de către aceasta.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind competența alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., constatând, totodată, că pârâta S.C. B. S.R.L. are sediul în com. Păulești, sat Găgeni, nr. 565, jud. Prahova.

A mai reținut instanța că neintroducerea acțiunii la instanța teritorială competentă, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, fiind un caz de necompetență de ordine privată; or, pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rupea prin întâmpinarea depusă în termenul procedural, și, potrivit prevederilor art. 107 C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă a soluționa prezenta cauză este Judecătoria Ploiești.

2.2). La data de 31 august 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 7950 din 21 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta-pârâtă A. S.R.L. Rupea și pârâta-reclamantă B. S.R.L. Păulești, în favoarea Judecătoriei Rupea; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei; a trimis dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Potrivit alin. (1) al art. 107 din C. proc. civ. (cu denumirea marginală "Regula generală"), "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speță, instanța a apreciat că competența teritorială nu se determină prin aplicarea prevederilor art. 107 din C. proc. civ., avute în vedere de Judecătoria Rupea, ci prin aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., întrucât, cererea de chemare în judecată reprezintă o acțiune "privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, a reținut că, prin cererea de chemare în judecată de față s-a solicitat restituirea avansului și plata dobânzii legale și s-a menționat că, în luna aprilie 2020, văzând că nu există posibilitatea concretă de a se instala stația, a comunicat pârâtei-reclamante că nu mai are nevoie de aceasta, având în vedere pierderea oportunităților, și că, în luna februarie 2021, a notificat pârâta să îi restituie avansul ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației asumate de pârâta-reclamantă. Prin întâmpinare-cerere reconvențională, pârâta-reclamantă s-a referit la notificarea "ca urmare a pretinsei rezoluțiuni unilaterale". De aceea și examinând motivele cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că acțiunea este una privitoare la executarea contractului, în sensul că s-a solicitat restituirea avansului pentru motivul neexecutării obligației pârâtei-reclamante și prin învederarea faptului că a comunicat dorința sa că nu mai are nevoie de executarea obligației. În aceste condiții, în speță, este irelevant faptul că reclamanta-pârâtă nu a formulat un petit care să aibă ca obiect anularea, rezoluțiunea sau rezilierea.

Susținerea pârâtei-reclamante, în sensul că în contract nu este prevăzut locul executării obligației, a apreciat instanța că este neîntemeiată, întrucât cap. IV art. 2 din contractul nr. x/29.07.2019 stipulează că "produsele vor fi livrate la locația beneficiarului", iar, în lipsa altor precizări, locația beneficiarului înseamnă chiar sediul acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Rupea, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Judecătoria Rupea și Judecătoria Ploiești și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv, norma de competență de drept comun din art. 107 din C. proc. civ., și, cea din art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod, referitoare la competența teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", textul de lege reglementând, așadar, competența teritorială de drept comun.

Acțiunea civilă prin care se solicită restituirea avansului plătit în temeiul contractului de prestări- servicii, cum este cea în speță, are caracter personal, deoarece, prin ea, reclamanta își valorifică un drept de creanță, respectiv, de a obține restituirea prestațiilor materiale achitate cu titlu de avans în temeiul raportului juridic încheiat.

În considerarea caracterului acțiunii, legiuitorul a reglementat competența teritorială alternativă, iar art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., menționează că: "în afară de instanța domiciliului sau sediului pârâtului, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Facultatea alternativă a competenței teritoriale între instanța de la sediul pârâtului și instanța locului executării obligației operează numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației și, în acest caz, față de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului.

Numai în situația în care părțile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației, competența teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 107, coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., competentă teritorial să judece prezenta cauză este atât judecătoria în circumscripția căreia are domiciliul pârâta-reclamantă, cât și judecătoria în a cărei circumscripție este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligației.

Or, prin contractul nr. x/29.07.2019 încheiat în cauză, părțile au prevăzut la Cap. IV "Termene de livrare", art. 2:

"Produsele vor fi livrate la locația beneficiarului,...", adică, Loc. Rupea, oraș Rupea, jud. Brașov, acesta fiind locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

În cauză, judecătoria în a cărei circumscripție este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligației este, așadar, Judecătoria Rupea, instanță la care reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Fiind legal învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, Judecătoria Rupea s-a dezînvestit cu nesocotirea dispozițiilor legale menționate, în cauză nefiind incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., greșit reținute, care au ca obiect de reglementare competența teritorială de drept comun.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., și prin raportare la art. 130 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte apreciază că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere privind executarea unui contract, este Judecătoria Rupea.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Rupea.