ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2022

HOTĂRÂRE

31.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, la data de 15 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. Brăila, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul deghizat al contractului de prestări servicii nr. x/26.05.2016, acesta fiind un contract individual de muncă, și să dispună recunoașterea drepturilor legale derivând din desfășurarea unui contract individual de muncă, respectiv, obligarea pârâtei la plata tuturor contribuțiilor de asigurări sociale datorate aferente sumelor facturate, în cuantum total de 22060 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 323/22.04.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brăila și s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 4837/2021 din 25 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. și B. S.R.L., București, în contradictoriu cu pârâta C. S.A, Brăila, în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Tribunalul a avut în vedere faptul că acest litigiu a mai fost înregistrat pe rolul secției a VIII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, cu nr. x/2018, iar instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, unde cererea a fost anulată în procedura prealabilă, ca netimbrată, fără a se ajunge la judecata pe fond.

Reținând, în continuare, că excepția de necompetență este tot o excepție procesuală, care, în caz că este soluționată de o instanță, are autoritate de lucru judecat, ce poate fi opusă părților în situația în care se invocă din nou excepția de necompetență cu privire la aceeași speță, în aceste condiții, instanța a apreciat că soluția adoptată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, prin care speța a fost calificată ca având natură civilă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei de la sediul pârâtei, Judecătoria Brăila, se impune în prezenta cauză, atât cu privire la considerente, cât și cu privire la dispozitiv, motiv pentru care, dosarul a fost declinat către Judecătoria Brăila, în vederea soluționării.

De altfel, s-a mai reținut, în această materie, în cazul în care există declinări succesive și reciproce de competență, singura instanță abilitată să stabilească definitiv competența este instanța superioară comună celor două aflate în conflict, ceea ce se poate face, și în prezenta cauză, nefiind permis unor instanțe de același grad să pronunțe soluții contradictorii cu privire la aceeași speță decât în situația în care se găsesc într-un conflict de competență.

2.2). La data de 15 iulie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă, iar prin sentința civilă nr. 116 din 13 ianuarie 2022, a admis exceptia de necompetență materială invocată de către reclamanți; a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Brăila, invocată din oficiu, și a declinat competența de judecare a cauzei nr. 72/113/2021, având ca obiect "acțiune în constatare", privind pe reclamanții A. și B. S.R.L. București, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. Brăila, în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și, din oficiu, a suspendat judecarea cauzei civile; a înaintat dosarul civil nr. x/2021 la I. C. civ..J., pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Pornind de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cu referire și la dispozițiile procesuale ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ.., instanța a reținut că obiectul prezentei cauze îl constituie "acțiune în simulație", întrucât, reclamanții solicită ca și capăt principal de cerere constatarea caracterului deghizat al unui contract de prestări servicii, ca fiind contract individual de muncă.

Astfel, analizarea și aplicarea dispozițiilor referitoare la codul muncii, a constatat că aparține competenței materiale a tribunalului în primă instanță, potrivit normelor mai sus menționate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, a reținut că competența teritorială exclusivă aparține instanței in circumscripția căreia se află domiciliul reclamanților.

Fiind vorba, așadar, de o acțiune ce implică aplicarea dispozițiilor codului muncii și observând domiciliile legale ale reclamanților, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brăila, invocată de către reclamanți, cât și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 Codul muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

(3) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți".

Totodată, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În cauză, acțiunea introductivă de instanță are ca obiect constatarea caracterului simulat al unui contract de prestări servicii, care, în realitate, este un contract de muncă, și, în mod corect a fost declinată competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București, ca instanță de la locul domiciliul, respectiv, sediul reclamanților.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, se apreciază că Tribunalul București a fost în mod corect și legal sesizat, astfel că, în virtutea dispozițiilor art. 269 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Nu în ultimul rând, excepția autorității de lucru judecat reținută în motivare de către a doua instanță de declinare, de altfel, singurul motiv pentru care instanța s-a dezînvestit, Înalta Curte constată că nu operează în prezenta cauză, pe de o parte, în acea cauză pricina nu a fost soluționată pe fond, nu au fost analizate raporturile litigioase dintre părți, ci doar s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, soluție care a rămas definitivă; iar, pe de altă parte, așa cum înșiși reclamanții au precizat, inclusiv, în notele scrise depuse în fața Judecătoriei Brăila, ei solicită constatarea caracterului deghizat al unui contract, în sensul că acesta reprezintă un contract individual de muncă, indicând, în drept, dispozițiile Codului muncii, art. 269 alin. (1) și (2) și art. 231.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București.