ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 70/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, la data de 10 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., București, solicitând instanței ca, în urma probatoriului administrat să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de: 400.000 RON - sumă ce reprezintă prejudiciul material suferit de societate; 800.000 RON- reprezentând prejudiciul moral, suferit urmare a înregistrării cu rea-credință a acțiunii de deschidere a procedurii insolventei față de reclamantă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 12 C. proc. civ. și art. 14, 15 C. civ.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.

Totodată, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 9.506,59 euro, reprezentând lipsa de folosință în perioada 01.10.2018 - 24.09.2020; plata sumei de 13,33 euro/pe zi întârziere începând cu data de 25.09.2020 și până la data predării autoutilitarei marca x auto: x 18.480 având seria de identificare x sau pana la data achitării debitelor născute din contractul de credit nr. x încheiat între B. S.R.L. IFN si C. - CAB. DE AVOCAT împrumutat, reclamanta- denumita pe scurta A.- în calitate de GARANT al împrumutatului și alți 2 garanți-persoane fizice C. și D., dar nu mai mult decât valoarea bunului la data de 02.10.2017; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 8 din 25 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, acțiunea având ca obiect "pretenții", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtei B. S.R.L. IFN, și a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă B. S.R.L. IFN împotriva reclamantei- pârâte S.C. A. S.R.L.; a respins, ca nefondată, cererea pârâtei- reclamante B. S.R.L. IFN de obligare a reclamantei- pârâte S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 204 din 11 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta S.C. "A." S.R.L. și de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 8 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2020).

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru stabilirea exactă a raporturilor juridice dintre părțile litigante, în funcție de obiectul cererii de chemare in judecată.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a relevat considerații teoretice privind cazul de casare invocat și, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, a susținut, în esență, următoarele:

Asa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare in judecată, cât și din motivele de apel, reclamanta din prezenta cauză și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 12 alin. (1) C. proc. civ.., de altfel, obligația executării obligațiilor și a exercitării drepturilor civile cu bună-credință și potrivit ordinii publice si a bunelor moravuri fiind guvernata si in normele de drept civil material, aceasta incumbând atât persoanelor fizice, cat si celor juridice {potrivit art. 14. alin. (1) noul C. civ.) iar potrivit art. 15 C. civ.." nici un drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau păgubi pe altul intr-un mod excesiv si nerezonabil contra bunei credințe. De asemenea, sunt incidente in materia abuzului de drept si dispozițiile cuprinse in art. 1553 C. civ. " cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat sa ii repare, cu excepția cazului in care dreptul este exercitat abuziv".

Recurenta-reclamantă susține că motivarea mstantei de apel este în contradicție cu motivarea din dosarul de insolvență - nr. 2900/86/2020/a3 al Curții de Apel Suceava, care a lămurit pe deplin obligația reclamatei-recurente de a preda bunul pus gaj, intimata din prezenta cauza neavând o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva recurentei.

Mai arată că, atât instanța de fond cat si cea de apel îi stabilesc calitatea de garant, confundând cele doua notiuni, de garant cu gajist; or, raportat la prevederile C. civ. - gajul presupune un raport juridic accesoriu fata de obligația garantata cu privire la un bun concret determinat, atașat executării obligației, din valoarea căruia creditorul este îndreptățit să își satisfacă creanța in caz de neexecutare a obligației de către debitor. Exercitarea gajului se limitează la bunul în cauză.

Iar fidejusiunea, presupune un raport juridic accesoriu față de obligația garantată, prin care o terța persoana, alta decât debitorul obligației garantată, își asumă răspunderea pentru executarea obligației de către debitor, și această răspundere se extinde asupra întregului activ, toate bunurile ce aparțin fidejusorului.

Față de aceste considerente, instanța de apel avea obligația sa motiveze, în concret, daca acțiunea înregistrată pe dispozițiile art. 12 C. proc. civ.. este întemeiată, daca suma solicitată ca și pretenții materiale este fondată, chestiunea legată de creanța împotriva recurentei fiind lămurită și clarificată în dosarul de insolvență, și susține recurenta că motivarea instanței de apel este una superficială, cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă.

Apărarea în cauză

Intimata- pârâtă B. S.R.L., București nu a formulat întâmpinare, în recurs.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței, la data de 10 iulie 2020, deci, după intrarea în vigoare a legii.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.., iar prin rezoluția din 10 noiembrie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 20 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii, sau numai motive străine de natura pricinii.

Analizând criticile întemeiate de recurenta- reclamantă pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată, pe de o parte, că acestea exced controlului de legalitate specific acestei etape procesuale, iar, pe de altă parte, aspectele invocate de recurentă nu vizează lipsa motivării sau motive contradictorii, ori străine de natura pricinii, ci se solicită, în mare parte, reevaluarea stării de fapt, prin luarea în considerare a unor temeiuri de drept și a soluției date în alt dosar, și, astfel, rejudecarea cauzei pentru critici care nu țin de legalitatea hotărârii, ci de aprecierea probatoriului și situației de fapt în cauză.

Înalta Curte amintește că, actualmente, coroborând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cu dispozițiile art. 498 alin. (1) C. proc. civ.., rezultă că, instanța de recurs va putea casa hotărârea recurată pentru acest motiv numai în măsura în care lipsesc cu desăvârșire considerentele sau sunt prezente doar anumite considerente care nu au nicio legătură cu natura cauzei, considerente care din această perspectivă vor fi privite în continuare ca fiind echivalente cu nejudecarea fondului.

Or, în speță, Înalta Curte subliniază că în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate motive care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și reevaluarea cauzei, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

În realitate, prin intermediul acestor critici, recurenta-reclamantă contestă modul în care instanța de apel a stabilit și interpretat starea de fapt a litigiului, ori cele avute în vedere la stabilirea acestei situații de fapt, lucruri care nu vizează, așa cum reiese din cererea de recurs, nelegalitatea deciziei atacate, ci numai netemeinicia acesteia.

De principiu, Înalta Curte subliniază faptul că un raționament logico-juridic neconvingător poate conduce la o nemotivare/motivare necorespunzătoare, însă, în speță, faptul că recurenta nu a agreat raționamentul judecătorului din apel, nefiind în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare. Se reține că interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurentă a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente nu echivalează cu absența motivării sau cu o motivare contradictorie, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În analiza deciziei recurate se constată că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conținutul hotărârii judecătorești și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanție procesuală esențială, întrucât instanța de apel a expus argumentele de fapt și de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecății.

Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de apel înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii recurentei-reclamante.

Astfel, Înalta Curte conchide faptul că modul în care au fost construite aceste critici nesocotește caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse și analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate.

A motiva recursul presupune, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte găsește a fi nefondate criticile formulate, nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., republicat, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 204 din 11 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.