ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 639/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 octombrie 2016 pe rolul Tribunalului Argeș, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și Sucursala Pitești-Argeș a B. S.A., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligate pârâtele să-i plătească suma de 619.000 RON, reprezentând contravaloare bani și bunuri sustrase din caseta de valori închiriată conform contractului nr. x/24.06.2013.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 și art. 2196 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 80 din 6 martie 2017 a Tribunalului Argeș a fost declinată competența materială funcțională de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința civilă nr. 508 din 6 iulie 2017 a Tribunalului Specializat Argeș s-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Curții de Apel Pitești, în vederea emiterii regulatorului de competență.

Prin sentința nr. 175/F- C. civ. din 13 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 396 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Pitești.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul A., cât și pârâta B. S.A..

Prin decizia nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 396 din 4 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleași sentințe, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a înlocuit doar considerentele instanței de fond din cadrul paginii 3 paragraful 6, prin care s-a reținut că "simplul fapt al dispariției bunurilor conduce la concluzia că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător această obligație", cu următoarele considerente: simplul fapt al deschiderii căsuței de valori de către o altă persoană decât reclamantul și fără acordul acestuia conduce la concluzia că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător această obligație.

A menținut în rest sentința apelată.

A obligat pe intimatul-reclamant A. să achite apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată de către apelanta-pârâtă.

Împotriva deciziei nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecata în recurs și în apel.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, plecând de la art. 2196 C. civ., se poate aprecia că răspunderea băncii trebuie antrenată în momentul în care s-a dovedit că nu și-a respectat obligația contractuală de a asigura o încăpere adecvată și sigură, punându-se în pericol în acest fel integritatea casetei de valori.

Totodată, a susținut că răspunderea băncii este condiționată de neîndeplinirea obligației asumate, iar, dacă s-ar interpreta în altă modalitate, s-ar putea aprecia, încă de la încheierea contractului, că banca nu va răspunde în niciunfel.

Or, o asemenea concluzie, apreciază recurentul, este absurdă atâta timp cât, în schimbul asigurării casetei, se plătea o chirie lunară. Dacă ar fi fost nevoie de îndeplinirea unor alte condiții pentru antrenarea răspunderii prestatorului (băncii), ar fi trebuit să se încheie un alt tip de contract. Contractul nr. x/24.06.2016 reflectă voința părților și modalitatea în care au ales sa răspundă una față de cealaltă.

Recurentul a arătat că nu este de acord cu faptul că se poate antrena răspunderea băncii doar în cazul în care ar fi îndeplinită o condiție pe care aceasta nu și-a însușit-o, respectiv certitudinea prejudiciului. Scutirea de la sarcina dovedirii cuantumului prejudiciului se regăsește în formularea pe care legiuitorul a înțeles să o folosească la art. 2196 C. civ. " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .răspunde față de client pentru asigurarea unei încăperi adecvate și sigure, precum și pentru integritatea casetei".

Este evident că nu se poate dovedi întinderea prejudiciului în modalitatea impusă de motivarea deciziei recurate. Nu se poate accepta ipoteza potrivit căreia banca a închiriat căsuțe de valori care sunt golite prin diferite mijloace și partenerului contractual i se aduce la cunoștință că nu poate fi despăgubit pentru ca nu a putut să dovedească valoarea bunurilor depozitate în respectivele casete.

În opinia recurentului, interpretarea textului legal trebuie făcută în modalitatea următoare: dacă reiese din probatoriu că banca și-a îndeplinit obligația, nu va răspunde, indiferent de valoarea bunurilor depozitate în casetă. Mai mult decât atât, cel care pretinde că banca nu și-a îndeplinit obligația și că în acest fel a fost prejudiciat, poate răspunde la rândul său, în cazul de față culpa băncii fiind evidentă.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile expuse de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, ci netemeinicia acesteia, precum și netemeinicia sentinței primei instanțe. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În cuprinsul raportului, s-a reținut în sarcina recurentului-reclamant obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.897,5 RON, raportat la valoarea solicitată prin cerere, respectiv 619.000 RON, și față de dispozițiile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

După întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea din 10 noiembrie 2021, în condițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost dispusă comunicarea acestuia părților, în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 16 martie 2022, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost înștiințat prin comunicarea raportului întocmit în cauză asupra obligativității legalei timbrări cu 4897,5 RON, iar acesta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.