ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 633/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 125 din 4 februarie 2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Națională de Asigurări de Sănătate - Colegiului Medicilor din România - Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiului Medicilor Dentiști din România în dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău, și s-a dispus obligarea acesteia la primirea și înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 3.991,81 RON, aferente perioadei septembrie - decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit H.G. nr. 186/200, cu modificările și completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin acțiunea în anulare înregistrată la 9 iunie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2020, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău a solicitat anularea hotărârii, invocând prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Curții de Apel București specializate în litigii cu profesioniști, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a VI-a Civile a Curții de Apel București la 3 iulie 2020, sub număr de dosar x/2020

Prin sentința civilă nr. 156/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 125/04.02.2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Națională de Asigurări de Sănătate - Colegiului Medicilor din România - Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiului Medicilor Dentiști din România în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L..

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 156/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea cererii, recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU susține, în esență, că, în mod nelegal, Curtea de Apel București a reținut faptul că noțiunea de "locul pronunțării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii.

Or, dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. sunt dispoziții imperative, iar neinvocarea "locul pronunțării" este un element obligatoriu pentru orice hotărâre arbitrală.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Decizia nr. 98 din 05.02.2004 a C.N.A.S.

În ceea ce privește motivarea instanței referitor la faptul că necomunicarea hotărârii arbitrale nr. 125, într-un anumit termen nu determină desființarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes, apreciază că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinței civile nr. 156/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare formulată reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 125 din 4 februarie 2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Națională de Asigurări de Sănătate - Colegiului Medicilor din România - Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiului Medicilor Dentiști din România, în dosarul nr. x/2013.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale (3 decembrie 2013):

"hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din același act normativ:

"admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia:

"sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că:

"(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Art. 27 C. proc. civ. stipulează că:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că la momentul înregistrării cererii arbitrale (3 decembrie 2013), sub număr de dosar x/2013, erau în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., conform cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 156/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinței civile nr. 156/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinței civile nr. 156/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.