ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2022

HOTĂRÂRE

09.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul x/2021 la data de 23.04.2021, contestatoarea Societatea A. a formulat în contradictoriu cu intimatele Societatea B. S.R.L. și C. S.R.L. contestație la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 și nr. 120/2016 aflate pe rolul B.E.J. D., prin care a solicitat să se constate intervenirea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripției, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6870/13.07.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, s-a dispus disjungerea contestațiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună și astfel s-a format dosarul nr. x/2021, având ca obiect contestația la executare formulată în dosarul de executare nr. 14/2015.

Prin sentința civilă nr. 10307/01.11.2021 pronunțată în dosarul x/2021 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare", iar instanța de executare este stabilită prin art. 651 C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, instanța a constatat că în cauză, astfel cum rezultă din adresa emisă de BEJ, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la data de 22.01.2015 și privea pe debitoarea E. S-a dispus executarea prin înființarea popririi asupra terțului poprit A. și, întrucât acesta nu s-a conformat obligațiilor legale, s-a solicitat și obținut validarea popririi.

Instanța a mai reținut că, întrucât executarea terțului poprit s-a realizat în cadrul aceluiași dosar, instanța de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanța de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 22.01.2015.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Bârlad

La termenul de judecată din 25.01.2022, Judecătoria Bârlad a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 177 din 9 februarie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Judecătoria Bârlad a reținut că la data de 22.01.2015, intimata Societatea B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită, ce a fost depusă la executorul judecătoresc prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Contractul de arendare înregistrat sub nr. x/17.07.2013 înregistrat sub nr. x/05.08.2013 la Primăria Tutova, jud. Vaslui, modificat prin actul adițional nr. x/17.07.2013 autentificat sub nr. x/17.07.20113 la B.N.P.A.F. și G., investit cu formula executorie prin încheierea de ședință din data de 23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul x/1014, împotriva debitoarei E..

În aceste împrejurări, instanța a arătat că a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2015 pe rolul B.E.J. D., iar la data de 05.08.2015 a fost emisă către contestatoarea Societatea A. S.R.L. adresa de înființare a popririi asupra tuturor sumelor datorate debitoarei E.

Prin sentința civilă nr. 2398/2015 din 19.10.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Bârlad s-a validat poprirea înființată de creditoarea Societatea B. S.R.L. la data de 05.08.2015 în dosarul de executare nr. 14/2015, asupra sumelor de bani datorate sau pe care le va datora în viitor terțul poprit Societatea A. debitoarei, până la concurența sumei de 25.545,29, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere și cheltuielile de executare calculate până la data plății efective.

Totodată, instanța a reținut că urmare a cererii formulate de B.E.J. D. în cadrul aceluiași dosar de executare nr. 14/2015, prin încheierea din data de 29.12.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a încuviințat executarea silită împotriva terțului poprit A.. Întrucât sesizarea organului de executare s-a efectuat la data de 22.01.2015, în temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012 și art. 24 și art. 664 C. proc. civ., cererea privind contestația la executare este guvernată de dispozițiile C. proc. civ., în vigoare la data sesizării organului de executare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestația la executare se introduce la instanța de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Totodată, instanța a reținut că prin Decizia nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021 și pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Soluționarea Recursului în Interesul Legii s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Ca urmare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Bârlad, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect contestație la executare.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cu care "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior evocate, rezultă că soluționarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanței de executare.

În speță, instanța supremă reține că Judecătoria Sectorului 1 a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc-D. privind pe creditoarea B. S.R.L și pe debitoarea A., prin încheierea din Camera de Consiliu de la 29.12.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016. Prin această încheiere s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2398/19.10.20152015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2015.

Întrucât cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce se pot ivi în cursul executării silite.

Or, ca efect al încuviințării executării silite a titlului executoriu, Judecătoria Sectorului 1 București a devenit instanța de executare în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 are ca obiect contestație la executare dispusă în dosarul execuțional nr. x/2015 al Biroul Executorului Judecătoresc D., cererea formulată de contestatoarea A. constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, situație în care competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță de executare.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.