ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1026/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 23.04.2021, sub numărul x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. și C. S.R.L., contestații la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 și nr. 120/2016 aflate pe rolul BEJ D., solicitând să se constate intervenirea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripției. A solicitat contestatoarea și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6870/13.07.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, instanța a dispus disjungerea contestațiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună. S-a format astfel prezentul dosar, având ca obiect contestația la executare formulată în dosarul de executare nr. 13/2015.

2.1. Prin sentința civilă nr. 103106 din 1 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Bârlad, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că în speță, astfel cum rezultă din adresa emisă de BEJ, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la 22.01.2015 și privea pe debitoarea E. S.A.. S-a dispus executarea prin înființarea popririi asupra terțului poprit A. S.R.L. și, întrucât acesta nu s-a conformat obligațiilor legale, s-a solicitat și obținut validarea popririi.

Întrucât executarea terțului poprit s-a realizat în cadrul aceluiași dosar de executare, instanța de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanța de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 C. proc. civ., în forma în vigoare la 22.01.2015, "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.[...] (2) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civilă nr. 240 din 23 februarie 2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori, S.C. E. S.A., cu sediul situat în jud. Vaslui și A. S.R.L., cu sediul situat în București, iar prin încheierea din 09.08.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a încuviințat executarea silită a deciziei civile nr. 764/A/2016 din 25.05.2016 pronunțate de Tribunalul Vaslui (prin care s-a validat poprirea înființată de creditoarea B. S.R.L. la 05.08.2015 în dosarul de executare nr. 13/2015) împotriva debitoarei A. S.R.L..

În aceste condiții, având în vedere și cele statuate prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Judecătoria Bârlad a constatat că în condițiile în care Judecătoria Sectorului 1 București a fost instanța care a încuviințat executarea silită, aceasta este instanța de executare competentă teritorial să judece și contestația la executare din prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 711 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la 22.01.2015, "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 650 alin. (1) și (2), "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.[...] (2) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la 22.01.2015.

Totodată, conform dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea din 09.08.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost încuviințată executarea silită a deciziei civile nr. 764/A/2016 din 25.05.2016 pronunțate de Tribunalul Vaslui, prin care s-a validat poprirea înființată de creditoarea B. S.R.L. la 05.08.2015 în dosarul de executare nr. 13/2015.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 09.08.2021 a Judecătoriei Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat că "paragraful 71...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2022.