ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2022

HOTĂRÂRE

17.05.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.04.2021, sub numărul x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. și C. S.R.L., contestații la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 și nr. 120/2016 aflate pe rolul BEJ D., solicitând să se constate intervenirea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripției. A solicitat contestatoarea și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6870/13.07.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, instanța a dispus disjungerea contestațiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună. S-a format astfel prezentul dosar, având ca obiect contestația la executare formulată în dosarul de executare nr. 17/2015.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Prin sentința civilă nr. 10309 din 01.11.2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, astfel că din coroborarea acestor dispoziții cu prevederea de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, astfel cum rezultă din adresa emisă de BEJ, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la data de 22.01.2015 și privea pe debitoarea E. S-a dispus executarea prin înființarea popririi asupra terțului poprit A. S.R.L. și, întrucât acesta nu s-a conformat obligațiilor legale, s-a solicitat și obținut validarea popririi.

Întrucât executarea terțului poprit s-a realizat în cadrul aceluiași dosar de executare, instanța a apreciat că instanță de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanța de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 22.01.2015.

III. Hotărârea Judecătoriei Bârlad:

Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 315 din 1 martie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că în cauză s-a pronunțat o singură încheiere de încuviințare a executării silite, respectiv încheierea de la data de 17 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a Judecătoriei Bârlad împotriva debitoarei A. S.R.L cu sediul situat în București.

Prin Decizia nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021 și pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Soluționarea Recursului în Interesul Legii s-a stabilit că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Întrucât Judecătoria Bârlad a încuviințat executarea silită promovată împotriva unui debitor cu sediul în București, competența instanței de execuatre nu poate fi stabilită în raport de instanța care a încuviințat execuatrea silită. În aceste condiții, competența instanței care judecă contestația la executare este atrasă de domiciliul/sediul debitorului la data sesizării organului de executare, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv Judecătoria sectorului 1 București.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competență, contestatorul a solicitat să se constate intervenirea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripției în dosarul de executare nr. 17/2015 al Biroului executorului judecătoresc D..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Bârlad și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competența instanței de executare este una exclusivă, ci și sub aspect teritorial, instanța de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cadrul paragrafului 84 al aceleiași decizii, instanța supremă a reținut (cu relevanță directă și în speța prezentă) că "84. Actuala reglementare însă nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 și 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relația de condiționare dintre competența teritorială a instanței de executare și sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerința unei noi încuviințări a executării silite de către instanța în circumscripția căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată și posibilitatea ca în caz de poprire contestația la executare să poată fi introdusă și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se afla instanța de executare".

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 13.03.2017 sub nr. de dosar x/2017, petenta D., executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel București, a solicitat să se dispună încuviințarea executării silite pentru creditoarea B. S.R.L. împotriva debitoarei A. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea din data de 7 iulie 2016 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1475/A/2016 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2016.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform prevederilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea din data de 17 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Bârlad, s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 17/2015 privind pe debitoarea A. S.R.L.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 17 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Bârlad, competența de soluționare a prezentei cauze revine Judecătoriei Bârlad, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Bârlad este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.