ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. și C. S.R.L., contestații la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 și nr. 120/2016, aflate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., solicitând să se constate intervenirea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripției. Contestatoarea a solicitat și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712, art. 709 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6870 din 13 iulie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, instanța a dispus disjungerea contestațiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună.

S-a creat astfel dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect contestația la executare formulată în dosarul de executare nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D..

Prin sentința civilă nr. 10304 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.R.L. și pe intimatele B. S.R.L. și C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În argumentarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este stabilită prin art. 651 din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la data de 9 ianuarie 2015 și privea pe debitoarea E. S.A.

S-a dispus executarea prin înființarea popririi asupra terțului poprit A. S.R.L., care nu s-a conformat obligațiilor legale, astfel că s-a solicitat și s-a obținut validarea popririi.

Întrucât executarea terțului poprit s-a realizat în cadrul aceluiași dosar de executare, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că instanța de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanța de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 din C. proc. civ., în forma în vigoare la 9 ianuarie 2015, care prevedea că:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

[...] (2) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Prin sentința civilă nr. 3284/2021 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele C. S.R.L. și B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Bârlad a reținut următoarele:

Intimata B. S.R.L. a formulat, la data de 9 ianuarie 2015, o cerere de executare silită care a fost depusă la executorul judecătoresc, solicitând punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de arendare, înregistrat sub nr. x/26.08.2013 la Primăria Găgești, județul Vaslui, modificat prin actul adițional nr. x/17.07.2013, autentificat sub nr. x/17.07.20113 la B.N.P.A. F. și G., împotriva debitoarei E. S.A.

În aceste împrejurări, a fost deschis pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D. dosarul de executare silită nr. x/2015, iar la data de 5 august 2015 s-a emis către contestatoarea A. S.R.L. adresa de înființare a popririi asupra tuturor sumelor datorate debitoarei E. S.A., până la achitarea debitului în cuantum total de 166.890,66 RON.

Prin sentința civilă nr. 902/2016 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, s-a validat poprirea înființată de creditoarea B. S.R.L., la 5 august 2015, în dosarul de executare nr. 8/2015, asupra sumelor de bani datorate sau pe care le va datora în viitor terțul poprit A. S.R.L. debitoarei, până la concurența sumei de 166.890.66 RON, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere și cheltuielile de executare calculate până la data plății efective.

Ulterior, ca urmare a cererii formulate de Biroul Executorului Judecătoresc D. în cadrul aceluiași dosar de executare (dosarul nr. x/2015), prin încheierea din 22 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2016, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 19 ianuarie 2017, s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 902 din 18 aprilie 2016 a Judecătoriei Bârlad împotriva debitoarei A. S.R.L.

Întrucât sesizarea organului de executare s-a efectuat la data de 9 ianuarie 2015, în temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 24 și art. 664 din C. proc. civ., cererea privind contestația la executare este guvernată de dispozițiile C. proc. civ., în vigoare la data sesizării organului de executare.

Potrivit art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Conform art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestația la executare se introduce la instanța de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) din același cod, "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Totodată, Judecătoria Bârlad a avut în vedere împrejurarea că executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori, respectiv E. S.A. și A. S.R.L.

S-a arătat că prin decizia nr. 20/2021, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11.11.2021, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În aceste împrejurări, Judecătoria Bârlad a apreciat că este competentă să soluționeze contestația la executare instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 31 decembrie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte constată că litigiul are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L. în dosarul de executare nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. și C. S.R.L., contestație la executare prin care a solicitat să se constate intervenirea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripției.

Prin sentința civilă nr. 902/2016 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de validare a popririi, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D., pentru creditoarea B. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea E. S.A. și cu terțul poprit A. S.R.L., având sediul în str. x, Clădirea A1, București; s-a validat poprirea înființată la cererea creditoarei B. S.R.L., de către Biroul Executorului Judecătoresc D., prin adresa emisă la data de 5 august 2015, în dosarul de executare nr. 8/2015, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de arendare nr. x/17.07.2013, înregistrat sub nr. x/26.08.2013 la Primăria Găgești, județul Vaslui, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x din 17.07.2013, autentificat sub nr. x/17.07.2013 de F. și G., asupra sumelor de bani datorate sau pe care le va datora în viitor terțul poprit A. S.R.L. debitoarei, până la concurența sumei de 166.890.66 RON, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere și cheltuielile de executare calculate până la data plății efective, sumă ce va fi consemnată pe numele creditoarei la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc D..

Art. 792 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, până la concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea.

(2) După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 787, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită".

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din analiza textului de lege anterior evocate, rezultă că instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită, conform alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același cod.

Astfel, conform prevederilor art. 666 și art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

De asemenea, trebuie aplicat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În speță, instanța supremă reține că prin adresa nr. x/2016, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21 decembrie 2016, Biroul Executorului Judecătoresc D., a înaintat spre încuviințarea executării silite titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 902/2016 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, împotriva debitoarei A. S.R.L., la cererea creditoarei B. S.R.L.

Executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., se realizează prin modalitatea popririi, iar terțul poprit A. S.R.L. are sediul în str. x, Clădirea A1, București.

Totodată, Înalta Curte constată că executarea silită demarată împotriva debitoarei A. S.R.L. (având calitatea de terț poprit în dosarul execuțional nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.) a fost încuviințată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 22 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 19 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în același dosar.

Or, ca efect al încuviințării executării silite a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 902 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a devenit instanța de executare în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București are ca obiect contestația formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva executării silite inițiate de Biroul Executorului Judecătoresc D., în dosarul de executare nr. 8/2015, la cererea creditoarei B. S.R.L., contestație la executare ce constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță de executare.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2022.