ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 558/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aprobat prin H.G. nr. 262/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea arbitrală 112 din 04.02.2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul C.N.A.S. - C.M.R. - C.F.R. - C.M.D.R a admis cererea de arbitrare, a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea și înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor în cuantum de 16.997,36 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, reprezentând contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările și completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înaintat la 19 aprilie 2021, secțiilor civile.

Prin sentința nr. 68F din 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva hotărârii arbitrale nr. 112 din 04.02.2016, pronunțate Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2013, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) și lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă nu cuprinde locul pronunțării ori dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Recurenta arată că, referitor la dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., Curtea de Apel București a reținut în mod nelegal că noțiunea de "locul pronunțării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficientă mențiunea în practica că hotărârea a fost pronunțată la sediul Comisiei Centrale de Arbitrai din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a Colegiul Medicilor din Romania-Colegiul Farmaciștilor din Romania-Colegiul Medicilor Dentiști din Romania.

Potrivit recurentei, dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. sunt dispoziții imperative, iar invocarea locului pronunțării hotărârii arbitrale este un element obligatoriu, în acest sens fiind și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și aprobat prin Decizia nr. 98 din 05.02.2004 a C.N.A.S.

De asemenea, recurenta consideră că hotărârea arbitrală încalcă prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., întrucât s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, potrivit cărora hotărârea poate fi comunicată părților în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării ei. Recurenta menționează că hotărârea arbitrală a fost pronunțată la 4.02.2016, iar comunicarea acesteia către Casa de Asigurări de Sănătate Buzău s-a efectuat la 8.05.2020.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 24 iunie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Intimata-pârâtă a formulat la 22.12.2021 punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a susținut, în esență, că recursul este admisibil în principiu.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 8 martie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva sentinței civile nr. 68/F din 11 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Având în vedere că litigiul are ca obiect contestarea unei hotărâri pronunțate în procedura arbitrajului, normele incidente sunt cele prevăzute în Cartea a IV - a intitulată "Despre Arbitraj" din C. proc. civ.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din același cod "procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, data începerii procesului este data sesizării tribunalului arbitral, 3 decembrie 2013, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 545 din 03.08.2012, modificată prin Legea nr. 72 din 2013.

Potrivit art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pornirii procesului, în situația în care curtea de apel admite acțiunea, va anula hotărârea arbitrală și va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze sau spre rejudecare tribunalului arbitral.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale evocate rezultă că hotărârea curții de apel, prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Modificarea dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. adusă prin Legea nr. 17 din 2017, potrivit căreia "hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului", nu este incidentă în cauză potrivit art. 27 C. proc. civ., întrucât este ulterioară datei începerii procesului.

De asemenea, conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului" iar, potrivit art. 457 alin. (1) din același cod, "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Din analiza dispozițiilor legale evocate și în considerarea faptului că prin sentința recurată s-a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, rezultă că aceasta are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ., în vigoare la data pornirii procesului.

Prin urmare, Înalta Curte reține că hotărârea recurată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs întrucât se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței nr. 68/F din 11 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței nr. 68/F din 11 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2022.