ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2459/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 3 decembrie 2013 la Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău la înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor emise de societatea reclamantă (a cărei denumire în prezent este B. S.R.L.), în cuantum de 6.301,42 RON, aferente lunilor septembrie- decembrie 2010 și care reprezintă contravaloarea a 40% din medicamentele compensate eliberate pensionarilor cu venituri numai din pensii sub 700 de RON/lună.

În drept, au fost invocate dispozițiile H.G. nr. 186/2009.

Prin Hotărârea nr. 114 din data de 04.02.2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2013, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de societatea reclamantă și a fost obligată pârâta la primirea și înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor în cuantum de 6.301,42 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit H.G. nr. 186/2009, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău, cerere înregistrată pe rolul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București la data de 4 iunie 2020, sub dosar nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 983 din 13 octombrie 2020, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București și-a declinat competența în favoarea uneia dintre secțiile civile ale aceleiași instanțe.

Pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a Civilă, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 268F din 17 decembrie 2020 Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins acțiunea în anulare ca neîntemeiată.

La data de 16 martie 2021, reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași text.

În cauză a fost acordat termen, în complet de filtru, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 16 noiembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este declarat împotriva sentinței civile nr. 268F din 17 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, prin care s-a respins acțiunea în anulare formulată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva hotărârii arbitrale nr. 114 din data de 4 februarie 2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, alin. (4) al art. 613 din C. proc. civ. a fost modificat, în sensul că "hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din același cod, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 268F din 17 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 3 decembrie 2013 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ., cel din urmă text statuând că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiunea "Cu drept de recurs (...)", însă o asemenea împrejurare nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, față de dispozițiile legale mai sus redate.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței civile nr. 268F din 17 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței civile nr. 268F din 17 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2021.