ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2094/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 3 decembrie 2013 la Comisia Centrală de Arbitraj, sub dosar nr. x/2013, reclamanta S.C. A.. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău la înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 10.274,72 RON, aferente lunilor septembrie- decembrie 2010 și care reprezintă contravaloarea a 40% din medicamentele compensate care au fost eliberate pensionarilor cu venituri sub 700 RON/lună.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin hotărârea arbitrală nr. 97 pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A.. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău. A fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea și înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 10.274,72 RON aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările și completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău, care a fost înregistrată pe rolul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, la data de 4 iunie 2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 24 iunie 2020, secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, și-a declinat competența în favoarea uneia dintre secțiile civile ale aceleiași instanțe specializate în litigii cu profesioniști.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 244 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a V -a Civilă a respins acțiunea în anulare ca neîntemeiată.

Recurenta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că în ceea ce privește dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., dispoziții imperative, Curtea de Apel București a reținut în mod nelegal și netemeinic faptul că noțiunea de "locul pronunțării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficientă în practicaua sentinței a faptului că hotărârea a fost pronunțată la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate -Colegiul Medicilor din Romania-Colegiul farmaciștilor din România- Colegiul Medicilor Dentiști din România.

În același sens, dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrata de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, stipulează că hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă componența nominală a Comisiei centrale de arbitraj, numele asistentului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii; motivele de fapt și de drept ale hotărârii.

Tot astfel, potrivit prevederilor art. 603 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. civ., valorificate din perspectiva incidenței art. 43 din Regulamentul din 2004, hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă componența nominală a tribunalului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii, motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiată soluția.

În ceea ce privește motivarea instanței referitor la faptul că necomunicarea hotărârii arbitrate nr. 97, într-un anumit termen nu determină desființarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes, recurenta consideră că este netemeinică și nelegală.

În acest sens, recurenta arată că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, respectiv hotărârea arbitrală va fi comunicată părților în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării ei. Această dispoziție legală a fost încălcată de către Comisia Centrală de Arbitraj, având în vedere depășirea termenului imperativ de comunicare de 30 zile. Astfel, hotărârea arbitrală a fost emisă la data de 04.02.2016, iar comunicarea acesteia către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a fost efectuată la data de 12.05.2020.

Intimata S.C. A.. nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 15 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 12 octombrie 2021.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 613 C. proc. civ. privind judecata acțiunii în anulare, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, respectiv la 3 decembrie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea de admitere a acțiunii în anulare: "Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, o astfel de hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

În speță, recurenta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 244 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, hotărâre cu caracter definitiv, pronunțată în condițiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentință prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de aceeași parte împotriva hotărârii arbitrale nr. 97 din 4 februarie 2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări Sănătate.

Or, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborate cu art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., și, prin urmare, sentința dată în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Prin art. 1

1

din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că: "La articolul 613, alin. (4) se modifică și va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

În aceste condiții, devine incidentă dispoziția tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 C. proc. civ., care prevede că: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condițiile în care procesul arbitral a început la 3 decembrie 2013, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017, fiind aplicabilă acțiunilor arbitrale introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței civile nr. 244 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței civile nr. 244 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2021.