CtEDO 23.10.2007 Auto

CASE OF KARI UOTI v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
23.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 6+6-3-d - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Article 6-3-d - Witnesses);No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6-2 - Presumption of innocence)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KARI UOTI v. FINLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în Helsinki. La 7 septembrie 1995, poliția a interogat reclamantul cu privire la suspectul de fraudă. În toamna 1997 a fost acuzat de mai multe infracțiuni. Procesul din fața Curții de District din Helsinki (käjäoikeus, tingsrätten) a implicat 47 de zile de audiere. Reclamantul a fost reprezentat de același avocat pe parcursul procedurii Curții de District și la toate nivelurile ulterioare ale instanței. Curtea a primit mărturie de la inculpați, reclamanții și peste 40 de martori. La 29 mai și 10 iunie 1998, acuzația a prezentat dovezi documentare, inclusiv unele documente elaborate de un dl G., care lucrează în afara terenului pentru o bancă și care, în răspunsul la o scrisoare rogatorie trimisă de Biroul Național de Investigații (keskusrikospoliisi, centralkriminalpolisen) autorităților Guernsey, au elaborat documente (inclusiv „note pentru arhive” referitoare la reuniunile din 3 și 22 iunie 1993 și grafice) referitoare la un plan de transfer de fonduri. La 29 ianuarie 1999, reclamantul a fost condamnat pentru trei conturi de nedreptate ca debitor și patru conturi de fraudă fiscală agravată. El a fost condamnat la patru ani de închisoare. Hotărârea Curții de District a avut loc la 163 pagini. În scurt timp și în măsura în care este relevant, instanța a constatat pe baza, printre altele, mărturiile J.S., S., reclamantul și fratele său și documentele documentare, inclusiv documentele obținute de autoritățile Guernsey, că reclamantul și fratele său au discutat despre transferurile planificate de active cu G. De asemenea, a constatat că dovezile documentare referitoare la companiile off-shore și transferul de bani au dovedit că activele obținute din vânzarea „grupului bancar I” au fost transferate prin intermediul companiilor specificate în graficele G. către încredere, beneficiarii ale căror frați au fost desemnați. Astfel cum ambii frați au fost prezenti în timpul negocierilor cu G. la 3 iunie 1993 și planul de transfer de fonduri s-a dovedit a fi materializat, Curtea a constatat că au acționat împreună, printre altele, în eliminarea fondurilor din Finlanda. Procurorul public a apelat în măsura în care acuzațiile au fost respinse și au introdus acuzații alternative de asistență și atribuții contabile. Reclamantul a apelat împotriva condamnării și a solicitat o audiere orală. În special, el a solicitat ca G., rezident la Guernsey, să fie auzit ca martor fie la Curtea de Apel din Helsinki (Hovioikeus, hovrätten) fie prin asistență executivă în străinătate, dacă instanța nu a fost satisfăcută că contul unui martor S. Având în vedere valoarea și conținutul documentelor elaborate de G. În cauza Curții de Apel, reclamantul a fost deschis pentru revizuire în ceea ce privește toate conturile. În opinia reclamantului, mărturia lui G. a fost relevantă pentru mai multe conturi. 10. La 11 octombrie 2000, reclamantul a reînnoit cererea sa de a primi dovada de la G. În hotărârile din 23 și 24 octombrie 2000, Curtea de Apel a refuzat, ca fiind inutile, să primească probe orale de la G. El a declarat că va furniza motive suplimentare în hotărârea sa. 11. La 31 octombrie 2000, Curtea a desfășurat o ședință pregătitoare. Reclamantul a reînnoit fără succes afirmația că este necesar să se audă G. ca martor. 12. Prima audiere a avut loc la 8 noiembrie 2000. Partidele și 22 de martori au prezentat dovezi orale, dintre care trei au fost martori proaspete. Audierea a celor 27 de martori propuse a fost respinsă. 13. La 30 martie 2001, Curtea de Apel a pronunțat hotărârea. În plus față de condamnările impuse de Curtea de District, acesta a condamnat reclamantul de patru conturi de nedreptate în calitate de debitor și de cinci conturi de ajutor și de a îndepărta o infracțiune contabilă. El a fost condamnat la șase ani de închisoare și a ordonat să fie reținut imediat. El și-a pierdut gradul militar. 14. în calitate de martor, Curtea a reținut, printre altele, că: „Curtea de Apel nu a fost prezentată nici o cerere de audiere a G. ca martor în Curtea de District, deși documentele referitoare la planul de transfer de bani din „grupul bancar I” au fost prezentate la audierile din 29 mai și 10 iunie 1998 ... De asemenea [reclamantul] s-au bazat ca dovezi scrise pe [unele] documente elaborate de G. fără a cere ca G. să fie auzit ca martor ... documentele pretenționate de G. nu au fost elaborate în scopul procedurii în curs. Importarea documentelor poate fi evaluată fără a-l auzi ca martor. Întrebarea dacă este necesar să-l auzi ca martor depinde numai de faptul că o astfel de audiere ar putea produce informații noi relevante. În evaluarea acestei chestiuni, Curtea de Apel ia în considerare faptul că în Curtea de District G. nu a fost propusă ca martor și faptul că părțile au primit posibilitatea de a-și prezenta toate opiniile privind conținutul și fiabilitatea documentelor în timpul procesului. Curtea de Apel remarcă că documentele în cauză au fost solicitate de procurorul public și de Biroul Național de Investigații prin trimiterea de scrisori rogatorii autorităților Guernsey. Curtea de Apel nu are nici un motiv să suspecteze că documentele au fost elaborate de altcineva decât G. ... Documentele indică în mod clar că a existat o conspirație deliberată pentru a transfera activele dobândite de la vânzarea „grupului bancar I” către societățile stabilite în străinătate și pentru a investi banii. Transferul de active a fost efectuat, după cum s-a explicat mai târziu în detaliu în capitolul 6.2.2, prin ordinea ... [reclamantul și fratele său co-acusat]. Întrebarea dacă G. însuși a crezut că el a fost implicat doar în activitățile de investiții juridice nu este, prin urmare, relevant. Documentele elaborate de G. sunt totuși relevante în evaluarea ... [de reclamant și fratelui său co-acusat] posibilă vinovăție pentru infracțiunile de necorespundere ca un debitor ... După cum devine evident în motivele prezentate în examinarea acuzațiilor, Curtea de Apel nu a hotărât cu toate acestea chestiunile care se bazează în întregime pe documentele în cauză. Curtea de Apel a evaluat în schimb valoarea documentelor într-un context global, [în kokonaisyhteydessä finlandeză] în care G. nu poate avea nimic de spus. Curtea de Apel a auzit martorul S., după cum a solicitat ... Mărturia S., care în [avizul reclamantului] dovedește conținutul discuțiilor cu G., a fost astfel luată în considerare ... Curtea de Apel susține că cerințele unui proces echitabil nu impune ca nici G. să fie auzită ca martor.” 15. Hotărârea Curții de Apel a avut loc la 325 de pagini. În măsura în care este cazul, Curtea a susținut în principal evaluarea probei a Curții de District. 16. Reclamantul a solicitat permisiunea de a face recurs. La 5 decembrie 2001, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen) a refuzat concediul de recurs. 17. În cazul în care un element de probă că o parte dorește să prezinte se referă la un fapt care nu este relevant sau care a fost deja demonstrat, sau în cazul în care acest lucru poate fi dovedit într-un alt mod cu mult mai puțin inconvenient sau cost, instanța poate refuza să o recunoască (capitolul 17, art. 7 (modificat de Legea nr. 571/1948) a Codului de procedură judiciară). 18. Capitolul 17, art. 11 din Codul de Procedură Judicială, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca o declarație scrisă elaborată pentru un proces pendent sau iminent, să nu poată fi utilizată ca probă, cu excepția cazului în care, în mod specific, legea sau cu excepția cazului în care instanța judecătorească a hotărât acest lucru din motive specifice. 19. Capitolul 26, art. 7 din Codul de Procedură Judiciară (modificat prin Legea nr. 661/1978), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca Curtea de Apel să desfășoare o audiere orală atunci când este necesar. Capitolul 26, art. 8 (modificat prin Legea nr. 661/1978), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca Curtea de Apel să nu poată modifica condamnarea unei instanțe mai mici, pe baza evaluării probelor fără a desfășura o audiere orală, cu excepția cazului în care nu a avut loc o infracțiune pedepsită numai cu amenzi sau cu excepția cazului în care o audiere orală nu a fost, în mod evident, inutilă, în special ținând seama de nevoia pârghiei de protecție juridică. 20. Dispozițiile referitoare la obligația Curții de Apel de a desfășura o audiere orală (Legea nr. 165/1998) din 1 mai 1998. Noile dispoziții nu se aplică procedurilor penale care au început înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală (Laki oikeudenkäynnistä ricosasioissa, lagen om rättegång i brottmål; Legea nr. 689/1997, în vigoare începând cu 1 octombrie 1997). Prin urmare, fostele dispoziții menționate se aplică cazului instantaneu. Noul capitol 26, art. 15 (Legea nr. 165/1998) prevede că Curtea de Apel trebuie să organizeze o audiere, indiferent dacă una a fost solicitată, în cazul în care decizia în cauză se transformă în credibilitatea mărturiei primite în Curtea de District sau pe nouă mărturie care urmează să fie primită în Curtea de Apel. În acest caz, dovezile admise în cadrul procedurii Curții de District vor fi readmitate în audierea principală, cu excepția cazului în care există un obstacol pentru acest lucru.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă