ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 20 din 18 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pronunțată în dosar nr. x/2020 a respins ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva soluției prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pronunțată prin încheierea nr. 20 din 18.10.2021, a declarat recurs A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare să se constate admisibilitatea cererii și să se dispună sesizarea Curții Constituționale.

Prealabil, recurenta a formulat cerere de repunere în termen a căii de atac a recursului, apreciind incidente dispozițiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia și la indicarea în mod greșit a termenului pentru exercitarea căii de atac, care constituie cauza de repunere în termen, din oficiu, a căii de atac exercitate cu respectarea indicației greșite a instanței.

În privința motivării recursului, recurenta înțelege să invoce dispozițiile art. 487 C. proc. civ. raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia termenul de motivare curge de la data comunicării hotărârii.

Recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, apreciind incident motivul de casare reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, arată recurenta, au fost încălcate dispozițiile art. 29 alin. (1) din Lege nr. 47/1992, întrucât textul invocat și lipsa de regelementare au legătură cu pricina, deoarece dacă s-ar stabili că textul este neconstituțional doar în măsura în care părțile se bucură de un tratament egal, atunci cererea de reexaminare ar trebui admisă și s-at stabili o taxă de timbru fixă de 50 de RON.

Recurenta a invocat și existența motivelor străine de natura pricinii, aspect subsumat motivului de casare reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La termenul din 03 martie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare excepția tardivității recursului invocată de instanță din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca tardiv formulată calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de recurentă urmează a fi respinsă, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile reglementate de art. 186 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Aceasta deoarece, motivele evocate de recurentă, în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu sunt dovedite în vederea aplicării dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., iar faptul că instanța a indicat greșit termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă nu prezintă relevanță, în condițiile prevăzute de art. 457 alin. (2) teza a doua C. proc. civ.

Se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 457 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., invocate de recurentă, ce vizează situația în care instanța a indicat greșit termenul pentru exercitarea căii de atac, în speță nefiind îndeplinite condițiile normative necesare pentru a determina măsura procesuală reglementată de textul legal.

Indicarea mențiunii definitive din dispozitivul încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă se referă la calea de atac prevăzută pentru cererea de reexaminare formulată de apelanta A. S.R.L. împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel incident, stabilită în dosarul nr. x/2020.

În raport de aceste considerente, ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 457 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., care se referă la indicarea în mod greșit de către instanță a termenului pentru exercitarea căii de atac nu este îndeplinită.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că recursul este exercitat peste termenul legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, recursul trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.

De asemenea, art. 181 din C. proc. civ., prevede că: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;

Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".

În aplicarea dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluției pronunțată în cadrul încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, a început să curgă la data pronunțării acesteia, respectiv la 18 octombrie 2021, acesta împlinindu-se la data de 20 octombrie 2021, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dovezii de transmitere a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 27 octombrie 2021, peste termenul legal, peremptoriu și imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, nerespectarea termenelor, procedural atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că formularea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, peste termenul de 48 de ore defipt de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 atrage sancțiunea anulării potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 487 coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., referitor la calculul termenului pentru motivarea recursului, care curge de la data comunicării hotărârii, Înalta Curte arată că aceste dispoziții nu sunt incidente, prin legea specială nu se prevede un alt moment de la care se calculează începutul curgerii acestuia, dispozițiile generale nefiind aplicabile.

Potrivit deciziei Curții Constituționale a României nr. 321/2017 din 9 mai 2017, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac în condițiile C. proc. civ. sau penală, fiind un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât în raport de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 185 alin. (1) din același cod în referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei-pârâte de repunere în termenul de declarare a recursului.

Anulează ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2022.