ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 462/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 31.05.2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații și Comisia de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații, anularea deciziei nr. 87716/26.02.2019 privind actualizarea pensiei, emisă de Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații și a hotărârii nr. 728/22.04.2019 a Comisiei de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații, obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Serviciului Român de Informații la emiterea unei noi decizii privind drepturile sale de pensie, la întocmirea anexei nr. 1 la decizia nr. 87716/26.02.2019, în conformitate cu Legea nr. 223/2015 și Ordinul S.R.I. nr. 8148/2016, a unui buletin de calcul completat cu datele exacte pentru perioadele în care contestatorul a lucrat în grupa de muncă "alte condiții", precum și la achitarea drepturilor bănești restante, constând în diferența dintre cuantumul pensiei recalculate și cel al pensiei încasate, începând cu data de 01.01.2016.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 223/2015, ale O.U.G. nr. 57/2015, ale Legii nr. 80/1995, ale Ordinelor S.R.I. nr. 8147/2016 și nr. 8148/2016, ale C. civ. și C. proc. civ., precum și ale C. pen.

Prin sentința civilă nr. 5669/21.10.2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția autorității de lucru judecat și contestația, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat apel.

Prin încheierea din 18.09.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1), coroborat cu art. 483 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 3643/22.06.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de apel.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, după prezentarea obiectului cauzei și a modalității de desfășurare a procesului în etapele procesuale anterioare, autorul căii de atac a arătat că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și că sentințele civile nr. 5862/11.09.2017 și nr. 8449/19.11.2018 ale Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport cu care a fost invocată în cauză excepția autorității de lucru judecat, de către intimata Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații, sunt nule de drept.

A mai afirmat că, față de obiectul cauzei și probatoriul administrat, hotărârile instanțelor de fond sunt nemotivate, cuprind considerente eronate și lipsite de raționament juridic.

În continuare, recurentul-reclamant a criticat sentința primei instanței, arătând că hotărârea tribunalului a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de procedură ce guvernează judecata în fața instanței de fond, în mod special, a art. 248 C. proc. civ. și a celor ce reglementează legalitatea procesului civil, rolul activ al judecătorului și principiul disponibilității.

Din această perspectivă a afirmat că sentința primei instanțe este lovită de nulitate, astfel că, în apel, hotărârea tribunalului ar fi trebuit să fie anulată și că, față de respingerea excepției autorității de lucru judecat, litigiul ar fi trebuit soluționat pe fond.

În susținerea nelegalității hotărârii primei instanțe, autorul căii de atac a prezentat argumente privind temeinicia contestației sale, subliniind că decizia de pensionare, obiect al cauzei, a fost dată cu aplicarea greșită a normelor legale.

Față de considerentele expuse, a arătat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 22.10.2021 intimatele-pârâte au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Autorul căii de atac a răspuns la întâmpinare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.,civ., a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., prevăd că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar art. 489 alin. (2) din același cod prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, autorul căii de atac a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Analizând argumentele părții subsumate cazului de casare enunțat, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reținute, întrucât ele nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce acestea vizează aspecte procedurale aferente primei etape a procesului și sunt îndreptate împotriva hotărârii pronunțate de tribunal și nu împotriva soluției instanței de prim control judiciar prin care s-a constatat perimarea apelului.

Astfel, autorul căii de atac, în argumentarea incidenței cazului de casare sus-indicat, a susținut nelegalitatea sentinței primei instanțe, sens în care a formulat critici referitoare la procedura de judecată desfășurată în prima fază procesuală, la normele de procedură încălcate de tribunal, la hotărârile judecătorești în raport cu care a fost analizată excepția autorității de lucru judecat de tribunal, fără, însă, a dezvolta argumente concrete de nelegalitate împotriva soluției date de instanța de apel, prin raportare la conținutul deciziei atacate și fără a indica normele de procedură pretins încălcate în etapa devolutivă sau modalitatea în care instanța de prim control judiciar nu s-a conformat acestor dispoziții legale.

În acest context, susținerile recurentului sunt străine de obiectul și natura căii extraordinare de atac exercitate, care în raport cu art. 483 C. proc. civ., nu poate viza decât hotărârea instanței de apel.

Mai mult, prin invocarea unor critici îndreptate împotriva sentinței primei instanțe prin prisma cărora autorul căii de atac apreciază nelegalitatea acestei hotărâri, acesta tinde să obțină o nouă verificare a cauzei sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

Instanța supremă subliniază că prezentarea unor elemente care aduc în dezbatere aspecte de eventuală netemeinicie a hotărârii primei instanțe, fără indicarea erorii de judecată a instanței de apel la pronunțarea soluției de constatare a perimării cererii de apel, excedează sfera motivelor de nelegalitate pentru care calea extraordinară de atac poate fi promovată.

În contextul dat, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, așa cum este cazul în speță, fundamentează concluzia că autorul căii de atac nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și că motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3643/22.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2022.