ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 427/2022

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. de dosar x/2011, reclamanta A., prin procurator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. - absorbită ulterior de D. S.A. - obligarea pârâtei la plata sumei de 61.670 euro, daună totală pentru imobilul casă de locuit, asigurat prin contractul de asigurare, 1.200 euro, lipsa de folosință a locuinței pentru perioada decembrie 2010- februarie 2011 inclusiv, și în continuare până la acordarea despăgubirilor, actualizarea întregului debit cu rata inflației.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1073 - 1075 și urm. C. civ., art. 4.4.8, art. 4.4.6 din Contractul de asigurare.

Prin sentința civilă nr. 5243/15.06.2011, Judecătoria Bacău a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 13.06.2016, Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât, deși creanța în litigiu a fost cesionată către E. S.A., aceasta din urmă și-a dat acordul pentru încasarea de către reclamantă a despăgubirii în discuție.

Prin sentința civilă nr. 681/6.09.2017, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă în dosar x/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta F. S.A., cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 61.670 EURO, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daună totală pentru imobilul casă de locuit situat în sat/Comuna Mărgineni, jud. Bacău și suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial parțial.

De asemenea, a fost admisă cererea de intervenție accesorie introdusă de E. S.A. și au fost respinse, ca neîntemeiate, restul pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta F..

Prin decizia nr. 149/13.02.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul promovat de apelanta-pârâtă F. S.A., ca nefondat

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă A., prin procurator B..

Prin decizia nr. 2370 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2011, recursul reclamantei a fost anulat ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii, la 17.11.2021, contestatoarea A., prin procurator B., a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., apreciind că instanța de recurs, din eroare, nu a observat că recurenta era scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub dosar nr. x/2021.

În motivare, contestatoarea a arătat că nu datorează taxă de timbru deoarece a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru într-o fază anterioară iar scutirea operează pe tot parcursul procesului.

În opinia contestatoarei, se asimilează unei greșeli materiale și anularea unui recurs ca netimbrat.

Contestația a fost comunicată intimatelor la 28.11.2021, care nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 318 din același cod, reținând următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de către contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Conturând presupusa eroare materială, contestatoarea a susținut că aceasta ar consta în faptul că instanța de recurs a anulat recursul ca insuficient timbrat fără a observa că recurenta fusese scutită de la plata taxelor judiciare de timbru într-o etapă anterioară, scutire care se menține și în căile ulterioare de atac.

Noțiunea de eroare materială prevăzută de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată în sensul de greșeală de judecată, ci se referă la greșeli cu caracter procedural și în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului. Eroarea materială trebuie să fie evidentă și nu trebuie să fie rezultatul interpretării sau aplicării unor dispoziții legale, pentru că s-ar ajunge la rejudecarea cauzei prin transformarea unei contestații în anulare într-un recurs neprevăzut de lege. Nu sunt asimilate "erorii materiale" greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Instanța supremă reține că, prin decizia atacată, instanța a analizat în mod prioritar problema timbrajului și a reținut că, deși recurenta-reclamantă a fost citată pentru termenul din 10.11.2021 cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în valoare de 3.586,22 RON și 5 RON timbru judiciar, aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării, depunând la dosar doar o chitanță în valoare de 5 RON, susținând că reprezintă taxa aferentă timbrului judiciar.

Totodată, instanța de recurs a reținut că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării.

Deci, considerentele reproduse în privința presupusei erori materiale relevă faptul că instanța de recurs a analizat dispozițiile legale aplicabile și a stabilit situația de fapt cu privire la îndeplinirea obligației de timbrare de către recurentă în baza administrării probei cu înscrisuri, fapt ce demonstrează că nu poate fi vorba de "eroare materială" în accepțiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În realitate, ceea ce urmărește contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este reanalizarea obligației dispuse în sarcina acesteia, respectiv de a achita o taxă judiciară de timbru pentru calea de atac a recursului, cu eludarea dispozițiilor art. 17

2

alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, care prevede că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate; cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă".

Recunoașterea exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de argumentele expuse, rezultă cu evidență că motivele invocate în contestația în anulare nu se încadrează în noțiunea "erorii materiale" în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece contestatoarea tinde să repună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor privind îndeplinirea obligației de a timbra.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2370 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2370 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.