ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. de Dosar x/2011, reclamanta A., prin procurator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. - absorbită ulterior de D. SA - obligarea pârâtei la plata sumei de 61670 euro, daună totală pentru imobilul casa de locuit asigurat prin contractul de asigurare, 1.200 euro, lipsa de folosință a locuinței pentru perioada decembrie 2010 - februarie 2011,inclusiv, și în continuare până la acordarea despăgubirilor, actualizarea întregului debit cu rata inflației.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27 iunie 2008 la BNP E., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul jud. Bacău, compus din suprafața de 400 mp teren curți, construcții, sola 32, parcela x cu nr. cadastral x, împreună cu o casă construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, baie, bucătărie și hol în suprafață construită de 82 mp,cu nr. cadastral x și drum acces în cotă indiviză de 1/4 din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 163 mp teren arabil, cu destinația drum acces, având lungimea de 40,74 și lățimea de 4,13 m, sola 32, parcela x, cu nr. cadastral x.

Imobilul a fost dobândit de la numitul F., care a edificat locuința împreună cu alte 3 care pe o parcelă compactă, locuință pe care a cumpărat-o fiind edificată în baza autorizației de construire nr. x din 28 septembrie 2007, eliberată de Primăria Comunei Mărgineni.

Imobilul a fost construit în 2007 și achiziționat prin contractarea unui credit ipotecar în sumă de 43000 euro, conform Contractului de credit nr. x din 27 iunie 2008,credit aflat în derulare.

La data achiziționării imobilului a fost încheiată Poliță de asigurare cu G., iar din anul 2009 a încheiat Polița de asigurare cu pârâta, ultima fiind Polița de asigurare seria x nr. x din 30 iunie 2010, suma asigurată fiind 61.670 euro iar contractantul asigurării reclamanta.

La data de 26 iunie 2010, respectiv, 27 iulie 2010 pârâul Trebeș din comuna Mărgineni a ieșit din albie și a provocat inundații, care au distrus atât locuința reclamanților, asigurată, cât și cele 3 case învecinate, la prima inundație apa pătrunzând în locuință doar jumătate de metru, iar la cea de a doua apa a ajuns până la acoperișul caselor, din acel moment rămânând pe drumuri, fără casă și bunurile agonisite o viață întreagă.

Asigurătorul a acordat reclamanților despăgubiri în sumă de 20.000 RON, la prima inundație, în baza primei polițe de asigurare, pentru repararea imobilului, nefiind despăgubiți în executarea poliței în vigoare.

De asemenea, prin Autorizația de desființare nr. x din 8 martie 2011, primarul comunei Mărgineni autorizează demolarea locuinței în regim de urgență, ceea ce echivalează cu pierderea bunului asigurat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 970, art. 1073 - 1075 și urm. C. civ., art. 4.4.8, art. 4.4.6 din Contractul de asigurare.

Prin Sentința civilă nr. 5243 din 15 iunie 2011, Judecătoria Bacău a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 13 iunie 2016, Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât deși creanța în litigiu a fost cesionată către S.C.H. SA, aceasta din urmă și-a dat acordul pentru încasarea de către reclamantă a despăgubirii în discuție.

Prin Sentința civilă nr. 681 din 6 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a Civilă în dosar x/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta I. SA, cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 61.670 EURO, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daună totală pentru imobilul casă de locuit situat în sat/Comuna Mărgineni, jud. Bacău și suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial parțial.

De asemenea, a fost admisă cererea de intervenție accesorie introdusă de H. SA și au fost respinse, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că între reclamanta, în calitate de Contractant, și pârât, în calitate de Asigurător, s-a încheiat, la data de 29 iunie 2010, pentru o perioada de 1 an, Contractul de asigurare complexa a locuinței reclamantei construită în anul 2007, situată în Mărgineni - Bacău, suma asigurată fiind 61670 euro, iar beneficiar H. SA, căreia i s-a cesionat indemnizația de asigurare, conform Poliței ACL nr. x.

Din actele dosarului rezultă cu certitudine că, în perioada de valabilitate a asigurării din cauza a două inundații, imobilul asigurat a fost distrus aproape în totalitate, fiind ulterior demolat.

Evenimentul asigurat, potrivit definițiilor din contractul de asigurare încheiat cu reclamanta, este consecința producerii riscurilor asigurate, evidențiate în contractul de asigurare.

Prin contract, societatea-intimată și-a asumat obligația de a acorda despăgubiri pentru daune produse de următoarele riscuri: fenomene naturale - inundații.

La data construcției imobilului și la data asigurării acestuia zona nu era supusă regimului de restricție temporară sau definitivă pentru risc de inundații.

Reclamanta nu a mai avut posibilitatea de a remedia distrugerile suferite, autoritatea publică locală oferind un alt teren pentru construcția unui alt imobil.

Tribunalul a apreciat că reclamanta a suportat o dauna totală deoarece, zona devenind inundabilă datorită aceluiași eveniment asigurat, acestora li se refuza eliberarea autorizației de construcție fie și pentru remedieri, oferindu-se de către aceeași autoritate publică locală un alt teren pentru construcția unui alt imobil. Evenimentul asigurat a fost inundația, care s-a produs în 2 rânduri consecutive. Datorită aceluiași eveniment a fost colmatata albia râului Trebeș, modificându-se secțiunea de scurgere creând astfel o zonă inundabilă deși la data încheierii contractului de asigurare zona nu era restricționată pentru risc de inundații.

Dauna a fost considerată ca fiind totală nu pentru ca imobilul ar fi fost avariat de inundații într-o asemenea măsură încât repararea avariilor ar fi devenit imposibilă sau economicoasă, ci pentru faptul că zona unde este situat imobilul asigurat a devenit inundabilă, iar autoritățile publice refuză eliberarea unei autorizații de construcție/reparație. Astfel, nu mai există posibilitatea aducerii imobilului la situația anterioară producerii evenimentului asigurat și, în consecință, acesta nu mai poate fi utilizat conform destinației sale, așa încât dauna nu poate fi considerată decât totală și nu parțială; de asemenea, cauza (inundația conjugată cu refuzul justificat al autorităților administrative) care a determinat această situație nu a fost inclusă printre cazurile de excludere prevăzute în contract, nefiind incidente dispozițiile art. 42 lit. a) din Condițiile de asigurare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC I. București.

Prin Decizia nr. 149 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul promovat de apelanta-pârâtă I. SA, ca nefondat.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut caracterul nefondat al primei critici față de faptul că tribunalul a dat o legală dezlegare excepției lipsei calității procesual active a reclamanților.

Curtea a reținut că reținut că reclamanții au calitate procesual activă cu luarea în considerare a următoarelor aspecte:

- cesionarul a dat accept reclamanților pentru încasarea despăgubirii;

- pornind de la faptul că prin contractul de asigurare s-a asigurat imobilul pentru suma de 61.670 Euro, ca act subsecvent creditului acordat reclamanților de intervenienta H. în sumă de 43.000 Eur, ținând cont și că prin cesionarea drepturilor la despăgubirea rezultând din polița amintită în favoarea intervenientei, aceasta dobândea dreptul la despăgubiri proporțional cu valoarea soldurilor creditelor, reclamanții aveau calitatea de a pretinde despăgubiri de la asigurător pentru diferența dintre suma asigurată și cea a soldului creditului (concluzie susținută de art. 16 alin. (1), (2), (5) Legea 190/1999, forma în vigoare în august 2008 - " (1) În cazul ipotecării unei construcții, împrumutatul va încheia un contract de asigurare acoperind toate riscurile aferente acesteia. Contractul de asigurare va fi încheiat și reînnoit astfel încât să acopere întreaga durată de valabilitate a creditului.(2) Drepturile asiguratului derivând din contractul de asigurare prevăzut la alin. (1) vor fi cesionate în favoarea creditorului ipotecar pe toată perioada de valabilitate a contractului de credit ipotecar pentru investiții imobiliare.(5) Despăgubirile încasate de creditorul ipotecar vor duce la stingerea creanței în următoarea ordine: dobânzile scadente și neachitate aferente capitalului împrumutat, suma ratelor de credit rămase de achitat, alte sume datorate de împrumutat creditorului ipotecar la data primirii despăgubirii, în baza contractului de credit.", coroborat cu voința părților reglementată în art. 1, 2 contract cesiune și exprimată în cursul judecății, aceea de limitare valorică a cesiunii la obligațiile contractului de credit), reclamanții aveau calitatea de a pretinde despăgubiri de la asigurător pentru diferența dintre suma asigurată și cea a soldului creditului;

- ulterior, până la promovarea acțiunii, achitându-se din credit atât ratele la scadență cât și anticipat 6.500 EUR după prima inundație, iar ulterior la scadență încă 8 luni, reclamanții au păstrat calitatea de a solicita despăgubiri, într-o sumă vădit mai mare decât cea inițială, din 2008; cumulativ, urmare a împuternicirii dată pe parcursul judecății de către ... reclamanților de a obține întreaga despăgubire cuvenită pentru stingerea creanței din contractul de credit și față de natura intervenției pe care au înțeles a o iniția în cauză (în interes alăturat, nu propriu), de unde rezultă că aceștia au totalizat calitatea procesual activă de a pretinde despăgubirea integral;

- convenția intervenită între reclamanți și intervenientă cu privire la dreptul la despăgubire cesionat, constituind legea părților și necontravenind dispozițiilor legale menționate, este opozabilă terților, respectiv: pârâtei apelante, fiind obligată a o respecta, urmând a-și executa obligațiile față de partea îndreptățită.

Tribunalul a observat că în contractul de asigurare (pct. 4.4.3) se acceptă de către apelanta asigurător ca plata despăgubirii să fie făcută la solicitarea asiguratului (reclamanții de față) către beneficiar (intervenienta), făcându-se și distincție între suma asigurată, despăgubirea achitată și continuarea asigurării pentru diferența asigurată (pct. 4.4.5).

A fost punctată și inconsecvența apărării apelantei, care deși a invocat lipsa calității procesual active a reclamanților, urmare a cesiunii poliței, în dosarul de daună menționează reclamanții drept beneficiari și, totodată, solicită respingerea acțiunii pe motiv că aceștia nu i-au înaintat nici o cerere de dezdăunare după inundația din iulie 2010.

Cu privire la cea de-a doua critică a apelantei, instanța de apel a reținut, în esență, că interpretarea contractului de asigurare s-a efectuat de tribunal în limitele impuse de art. 977, 982 C. civ., în forma în vigoare la încheierea poliței, după intenția părților, nu după sensul literal al termenilor, și unele prin altele, dându-li-se sensul ce rezultă din actul întreg.

Astfel, este real că nu este menționat expres în contractul de asigurare, ca risc asigurat, încadrarea zonei unde era amplasat imobilul ca zonă inundabilă de către autoritățile locale, cu consecința refuzului emiterii autorizației de reparație ori construcție, însă, din coroborarea pct. 3.2 a 7-a liniuță din contract - ce reglementează despăgubirea pentru inundații/viituri/aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață - cu punctele 3.4 și 4.1 - ce prevăd punctual situațiile excluse de la asigurare -, rezultă că voința părților a fost în sensul că orice alte situații cauzate de riscul asigurat ori urmare a acestuia erau de asemenea acoperite de polița de asigurare.

Privitor la întinderea despăgubirii, față de imposibilitatea obiectivă și peremptorie de reconstrucție ori readucere a imobilului în starea inițială asigurată pe același amplasament, instanța de apel a concluzionat că paguba suferită este totală și, implicit, că dreptul la despăgubire este integral pentru valoarea asigurată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I., invocând faptul că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii

În motivarea recursului, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., se formulează două critici de nelegalitate.

Prima critică a recurentei - reclamante vizează faptul că instanța de apel a extins sfera riscurilor asigurate la împrejurări care nu erau incluse în categoria riscurilor asigurate, extinzând înțelesul unor clauze dincolo de ceea ce acestea menționează.

În concret, recurenta arată că declararea zonei în care este situat imobilul ca zonă nelocuibilă, în baza unei decizii administrative, nu este un risc asumat prin contractul de asigurare, în această situație răspunzătoare fiind Primăria care, prin declararea zonei nelocuibilă, trebuia să fie de drept obligată la despăgubirea proprietarilor cu valoarea bunului de care aceștia nu mai puteau beneficia.

Consideră recurenta că, procedând astfel, instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a clauzelor din contractul de asigurare.

Cea de-a doua critică vizează faptul că instanța de apel, menținând sentința instanței de fond, a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsind astfel de efecte juridice cesiunea intervenită între intimata-reclamantă și SC H., aplicând greșit normele de drept material privind cesiunea de creanță, în condițiile în care, prin cesionarea poliței, creditor al obligației de executat este cel în favoarea căruia se cesionează polița, în speță SC H., singura îndreptățită să formuleze acțiunea.

De asemenea, se arată că cererea de intervenție în interesul altuia este total neîntemeiată.

Recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, obligarea societății doar la plata sumei de 20.600,65 RON, potrivit condițiilor de asigurare.

Intimata-reclamantă A., prin procurator B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Se impune examinarea cu prioritate a celui de-al doilea motiv de recurs, subsumat motivului de modificare reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., aplicabil în cauza dedusă judecății în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată, privitor la nelegalitatea hotărârii instanței de apel, care, menținând sentința instanței de fond, a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Astfel, recurenta - pârâtă a invocat o greșită aplicare în cauză a normelor de drept material, având în vedere conținutul contractului de asigurare dedus judecății și cesiunea de creanță atestată de acesta, susținându-se de către recurentă că SC H. este singura îndreptățită să formuleze cererea având ca obiect plata despăgubirilor.

Situația de fapt avută în vedere de ambele instanțe de fond la pronunțarea hotărârii relevă faptul că între reclamanta A., în calitate de contractant, și pârâta I. SA, în calitate de asigurător, s-a încheiat, la data de 29 iunie 2010, pentru o perioada de 1 an, Contractul de asigurare complexa a locuinței reclamantei construită în anul 2007, situată în Mărgineni - Bacău, suma asigurată fiind 61.670 euro, beneficiar al asigurării fiind indicată H. SA, căreia i s-a și cesionat indemnizația de asigurare, conform Poliței ACL nr. x.

În perioada de valabilitate a asigurării, din cauza a două inundații, imobilul asigurat mai sus menționat a fost distrus aproape în totalitate, fiind ulterior demolat.

Analizând soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților de către Tribunalul Bacău, prin încheierea din data de 13 iunie 2016, instanța de apel a complinit motivarea primei instanțe, care se limita să constate că reclamanții au calitate procesuală activă întrucât intervenienta SC H. "a dat accept" reclamanților pentru încasarea despăgubirii, cu argumentul că cesionara SC H. a dobândit dreptul la despăgubiri proporțional cu valoarea soldurilor creditelor, ceea ce, coroborat cu împuternicirea dată în cursul judecății de către SC H. reclamanților, ar fi condus la "totalizarea calității procesuale active de a pretinde despăgubirea integral".

Înalta Curte constată, însă, că instanța de apel nu a procedat la o examinare efectivă a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, prin prisma dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data încheierii contractului de asigurare, raportate la calitatea părților din contract și conținutul concret al acestuia, respectiv din perspectiva efectelor contractului de asigurare dedus judecății și a persoanelor îndreptățite să obțină despăgubiri, și nu a lămurit care este forma juridică prin care intervenienta SC H. ar fi împuternicit reclamanții pentru încasarea despăgubirii.

Inexistența unei astfel de analize echivalează cu soluționarea excepției în condițiile unei nedepline lămuriri a situației de fapt, ceea ce impune, având în vedere dispozițiile art. 312 și 314 din C. proc. civ., casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Având în vedere motivul de casare reținut, se apreciază că nu se mai impune cercetarea primului motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă I. SA, împotriva Deciziei nr. 149/2019 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM