ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 424/2022

HOTĂRÂRE

24.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 424/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la data de 19 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. Arad a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. Mijlocenii Bârgăului, solicitând instanței: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.547 RON, reprezentând contravaloare servicii transport, și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente debitului principal, în sumă de 187,99 RON, calculate până la data de 16.03.2021, precum și dobânda legală penalizatoare calculată în continuare, până la data plății efective; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în taxă timbru, onorar avocat și orice alte cheltuieli ocazionate de derularea litigiului.

La data de 21.09.2021, a fost înregistrată întâmpinarea, formulată de către pârâtă, prin intermediul căreia, a invocat necompetența teritorială, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 3205/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Lugoj a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Lugoj, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta are sediul în Mijlocenii Bârgăului, jud. Bistrița Năsăud, localitate care nu se află pe raza de competență a instanței, constatând, astfel, că cererea este de competența instanței în a cărei circumscripție își are sediul pârâta, conform art. 107 C. proc. civ.

2.2). La data de 21 octombrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, secția civilă, iar prin sentința civilă nr. 2314/2021 din 08 decembrie 2021, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Bistrița, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei Lugoj; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În fapt, între părțile litigante s-au derulat relații contractuale, constând în servicii de transport rutier intern de mărfuri pe ruta București- Lugoj, Jud. Timiș, conform Comenzii de transport nr. x/05.11.2019, facturii nr. x/13.11.2019 și Scrisorii de transport internațional (CMR) din 05.11.2019.

Reclamanta a învestit Judecătoria Lugoj, cu o acțiune în răspundere civilă contractuală, întemeiată pe contractul de transport nr. x/05.11.2019, cu motivarea că, această instanță este competentă general, material și teritorial, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât locul de descărcare a mărfii transportate s-a situat în localitatea Lugoj, județul Timiș.

În speță, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Judecătoria Bistrița a apreciat că competența teritorială este de ordine privată, astfel încât, excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Față de prevederile art. 113 alin. (6) C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ., în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței o are reclamantul și cum, în speță, reclamantul a ales competența teritorială în favoarea instanței locului de sosire, înscris în contractul de transport nr. x din 05.11.2019 și scrisoarea de transport internațional (CMR) din aceeași dată, excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât în termeni vagi, apare ca neîntemeiată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Judecătoria Lugoj și Judecătoria Bistrița și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 din C. proc. civ. și cea din art. 113 alin. (1) pct. 6 din același, cod referitoare la competența teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. Arad, prin care a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. Mijlocenii Bârgăului, solicitând obligarea acesteia la plata unor sume de bani, pentru acoperirea prejudiciului generat de servicii de transport prestate, invocându-se răspunderea civilă contractuală din partea pârâtei, ce a condus la prejudicierea sa.

Acțiunea civilă de față are, deci, caracter personal, deoarece prin ea reclamanta își valorifică un drept de creanță, respectiv, de a obține restituirea contravalorii prestațiilor efectuate în temeiul raportului juridic încheiat.

În considerarea caracterului acțiunii, legiuitorul a reglementat competența teritorială alternativă, iar art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., menționează că "în afară de instanța domiciliului sau sediului pârâtului, mai sunt competente: 6. instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;".

Așadar, în raport de obiectul cauzei și de temeiul de drept invocat de reclamantă, se constată că litigiul de față vizează o acțiune în răspundere civilă contractuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Este de reținut că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, alegere susținută de art. 116 din C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamanta a înțeles să opteze pentru instanța "locului de descărcare transport", - instanța locului de sosire, situat în loc. Lugoj, jud. Timiș (menționat, de altfel, de către părți și în contract), care se află în circumscripția Judecătoriei Lugoj, față de dispozițiile art. 113 pct. 6 din C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Lugoj, care este și instanța sesizată de reclamantă.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., raportat la art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Lugoj.