ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 408/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică din 11 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a suspendat judecarea recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 547/A/8.10.2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, recurenta Eurobank S.A. (fostă, B.), solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei către aceeași instanță, în vederea continuării judecății.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a arătat, în esență, că susținerea instanței potrivit căreia prin noua notificare de dare în plată se solicită adaptarea contractului dar și faptul ca Legea 77/2016 este modificată în raport de teoria impreviziunii și condițiile sale, este nelegală deoarece dispozițiile art. 413 din C. proc. civ. prevăd posibilitatea suspendării atunci când într-adevăr există o legătură între cauze, iar soluția ce se va pronunța va avea un efect în cea din urmă.

Recurenta susține că, în primul rând, cauza de față se află în recurs, iar cauza pentru care s-a încuviințat suspendarea este în fond și după redarea dispozițiilor art. 4, consideră că notificarea de echilibrare contract nu trebuie formulata cu ajutorul unui profesionist și nici transmisă de acesta ci poate fi formulată de pârât și depusă la sediul unei sucursale, urmând ca banca să răspundă solicitărilor acestuia.

Totodată, mai arată că, în al doilea rând, prin notificarea de dare în plată nu se poate solicita adaptarea contractului de credit, deoarece Legea nr. 77/2016 prevede numai posibilitatea transmiterii unei notificări ce are ca scop stingerea raporturilor juridice.

În al treilea rând, susține recurenta, legile aplicabile celor două cauze sunt total diferite, în sensul că în prezenta cauză se analizează impreviziunea în raport de Decizia 63/2016 a CCR, iar în cauza nr. 1688/308/2020 sunt stabilite noi masuri în analiza teoriei impreviziunii.

În al patrulea rând, în cauza 1688/308/2020 s-a formulat cerere de sesizare a CCR cu neconstituționalitatea Legii nr. 52/2020, lege ce modifică dispozițiile Legii 77/2016, cerere ce a fost admisă prin încheierea din data de 21.09.2020.

Recurenta consideră că, având în vedere cele menționate mai sus, nu există o legătură între cele două dosare, mai mult, prin suspendarea prezentei cauze s-ar aduce prejudicii creditorului deoarece nu cunoaștem termenul în care CCR se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate și nici ce soluție va pronunța, deoarece, așa cum bine se cunoaște, prin decizia 623/2016 s-au adus schimbări majore în dosarele ce au ca obiect darea în plată.

Astfel, susține că dezlegarea prezentului diferend litigios nu depinde de existenta soluției din cauza nr. 1688/308/2020, condițiile statuate la art. 413 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite pentru suspendarea facultativă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 29.03.2021, sub nr. x/2017*/a1.

II.1. Apărarea formulată

Intimatul A. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 26 aprilie 2021, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 30 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți. Părțile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 20 ianuarie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată în ședință publică, la data de 24 februarie 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, constatând Înalta Curte că încheierea recurată în cauză nu este criticabilă, sub aspectul îndeplinirii, în concret, a condițiilor prev. de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor acestui articol, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus- menționate, rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre existența unui drept ce face obiectul altui dosar.

În cauza de față, instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate între prezentul dosar și dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sighișoara, având ca obiect contestația formulată de C.- recurenta în cauza de față- la notificarea intimatului A., de echilibrare a contractului de credit care formează obiectul și al cauzei de față, iar, în subsidiar, stingerea datoriei izvorâte din temeiul aceluiași contract.

Aceste aspecte, s-a solicitat a fi analizate și din perspectiva modificărilor legislative aduse Legii nr. 77/2016, prin care s-au definit situațiile de impreviziune, perioada supusă analizei în litigiul de față formând și obiectul acelui dosar.

Ca atare, între situația de fapt existentă în acel dosar și cea dedusă instanței pendinte, există acea legătură care se poate considera că constituie, prin sine înseși, temeiul suspendării judecării cauzei.

Cât timp legiuitorul a avut în vedere pentru reglementarea acestui caz de suspendare facultativă a judecății înrâurirea pe care o poate avea dreptul dintr-un dosar asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauză, înrâurire care rezultă, cu evidență, și în speță, în mod legal instanța anterioară a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o atare condiționalitate, în raport cu obiectul prezentei cauze și cu motivele invocate, putând fi reținută.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică și îndeplinește condițiile cerute de textul de lege invocat.

Prin caracterul permisiv al dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecătorului, prerogativă pe care instanța de apel a exercitat-o în sensul adoptării măsurii suspendării cauzei.

Într-o altă exprimare, Înalta Curte reține faptul că aceste dispoziții nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea instanței de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflate pe rol. Așadar, instanța poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile legăturii cu un drept care face obiectul unei alte judecăți și care ar avea o înrâurire directă asupra soluționării cauzei civile pendinte- ceea ce, legal instanța de apel a procedat.

În egală măsură, suspendarea dispusă de instanță în cauză nu contravine dreptului la un proces echitabil, și nici nu este de natură să conducă la nerespectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului recurentei de a cere instanței de judecată cenzurarea unui act, cu atât mai mult cu cât, celălalt proces, a fost inițiat de către aceasta.

Înalta Curte are în vedere faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, ba chiar este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil.

În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Termenul în care este înfăptuită justiția este esențial pentru garantarea eficacității sale, însă susținerile recurentului nu pot fi primite, atâta vreme cât, pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare, celeritatea nu trebuie să vină în contradicție cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunității luării măsurii suspendării în speță.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Constituționale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reținut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești (și nu numai) ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta EUROBANK S.A. (fostă, B.) împotriva încheierii de ședință publică din 11 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2022.