ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 371/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 noiembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților B. și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii București, la plata daunelor suferite ca urmare a accidentului din 5 decembrie 2008, respectiv prejudiciu moral în sumă de 1.000.000 euro, și prejudiciu material în sumă de 100.000 euro.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1381, 1382, 1385, 1386, 1387 și 1394 C. civ.

La 08 martie 2016, reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii, solicitând introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a soției sale C., precum și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri morale în sumă de 1.000.000 euro, despăgubiri materiale în sumă de 100.000 de euro și prestații periodice lunare în sumă de 4.500 RON, pe toată durata vieții.

Ulterior, la termenul de judecată din 24 octombrie 2016, reclamanta C. a precizat capătul de cerere privind cuantumul daunelor morale în sensul că solicită suma de 500.000 RON, pentru inconvenientele apărute în viața sa după accidentul de circulație al soțului său.

Prin sentința civilă nr. 1776/15.06.2016 Judecătoria Rădăuți a admis, excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare de pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată la 25 iulie 2016, pe rolul Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, sub același număr.

La 1 august 2016, pârâtul B. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce prejudiciul material în suma de 100.000 euro și prejudiciul moral în suma de 1.000.000 euro, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii promovate de reclamanți. Pe calea cererii reconvenționale, a solicitat instanței să constate încetarea stării de nevoie în care s-a aflat reclamantul, și, ca atare, încetarea obligației sale de plată către acesta a sumei de 450 RON lunar, reprezentând despăgubiri periodice.

Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2016, Tribunalul Suceava a respins, ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității cererii reclamantului de introducere în cauză a unei alte persoane în calitate de reclamant, invocată de pârâții Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C., invocată de pârâtul B., excepția lipsei calității de reprezentant cu privire la reclamanta C., invocată de pârâtul B., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C., invocată de pârâtul B., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, prin întâmpinare, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, invocată de pârâtul B., excepția litispendenței, invocată de către pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, prin întâmpinare, excepția conexității, invocată de către pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, prin întâmpinare, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și B., ca neîntemeiată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și B..

La termenul de judecată din 14.09.2018, instanța a dispus introducerea în cauză a Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Prin sentința civilă nr. 26 din 21 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, s-a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul-reclamant B., ca neîntemeiată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., au fost obligați pârâții B. și Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 90.000 RON și a daunelor materiale în cuantum de 3.635,79 către reclamantul A. și s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata de despăgubiri periodice lunare, ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a respins cererea reclamantei C., de obligare a pârâților la plata daunelor morale, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul B., ca neîntemeiate.

Totodată, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.145 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 4.000 RON onorariu avocat acordat parțial și 145 RON contravaloarea costului expertizei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A., prin tutore C. și C., prin care au solicitat modificarea sentinței de fond și în rejudecare, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii de acordare a daunelor morale, materiale și periodice în cuantumul arătat în acțiune. De asemenea, a formulat apel și pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, reconsiderarea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului cu titlul de compensație a prejudiciului moral.

Prin decizia civilă nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-au respins apelurile ca nefondate.

La 27 aprilie 2021 reclamanții A., prin tutore C. și C., în nume propriu, au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În susținerea recursului formulat, recurenții au invocat aprecierea greșită de către instanțele de fond și apel a probelor administrate în cauză, ceea ce a dus la reținerea eronată a faptului că reclamantul nu este pus sub interdicție, nefiind instituită curatela pentru reclamant. În acest sens, recurenții au făcut trimitere la mai multe documente medicale precum și la sentința civilă nr. 867 din 7 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus punerea sub interdicție a reclamantului A. și a fost numită tutore al reclamantului A., soția acestuia, C..

Recurenții-reclamanți au invocat și aplicarea greșită a normelor de drept privind capacitatea procesuală a reclamantului, respectiv art. 32 C. proc. civ., art. 43 alin. (1), art. 178 și art. 181 C. civ., arătând că acesta a fost diagnosticat cu demență post-traumatică, scor MMSE sub 8 puncte, starea de sănătate actuală a reclamantului având legătură directă cu accidentul rutier din anul 2008, conform raportului de expertiză medico - legală efectuat de către I.M.D. Iași.

Au arătat recurenții că aprecierea greșită a probelor a avut efecte asupra aplicării normelor de drept material, fiind respinsă cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor morale. Au subliniat aceștia că despăgubirile suplimentare solicitate se raportează la starea de sănătate a reclamantului pentru perioada 2015-2021 și pentru viitor, pentru ambii reclamanți, soția reclamantului devenind îngrijitoarea soțului.

Intimatul-pârât B. a depus la 17 mai 2021 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a formulat la 7 iulie 2021 întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ., arătând că recurenții au dezvoltat pe larg critici pe fondul litigiului, invocând argumente ce privesc starea de sănătate a reclamantului A., recurenții solicitând majorarea cuantumului daunelor morale acordate, fără a formula critici de nelegalitate a hotărârii atacate.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În cauză a fost întocmit și comunicat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recurenții formulând punct de vedere asupra raportului, prin care au susținut admisibilitatea recursului.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

Recurenții și-au întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză însă, acest motiv de nelegalitate este indicat formal întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici privind insuficienta motivare sau contradictorialitatea deciziei atacate, motivele de recurs dezvoltate de recurenți fiind expuse numai din perspectiva netemeiniciei deciziei atacate, fără a fi aduse argumente sau contraargumente privind nelegalitatea hotărârii în lumina dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenții nu au indicat în concret în ce anume constau motivele de nelegalitate care ar vicia soluția instanței de apel împotriva căreia se îndreaptă recursul, din perspectiva insuficientei motivări sau a reținerii unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că recurenții se limitează la a reitera argumente în legătură cu netemeinicia deciziei atacate și, nicidecum, referitoare la nelegalitatea acesteia.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate norme de drept material.

Astfel, toate criticile recurenților vizează aprecierea greșită a probelor administrate în cauză și stabilirea eronată a consecințelor directe ale faptei ilicite, precum și a stabilirii greșite a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și urmarea imediată. În concret, recurenții critică concluzia instanței de apel referitoare la faptul că A. nu este pus sub interdicție și că nu a fost instituită curatela, prin raportare la situația sa medicală și la certificatul de încadrare în grad de handicap, contrar celor ce ar reieși din documente medicale depuse la dosar și din sentința civila nr. 867 din 7 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2016. De asemenea, în aprecierea recurenților, starea de sănătate a reclamantului, diagnosticat cu demență post-traumatică, scor MMSE sub 8 puncte, s-ar afla în legătură de cauzalitate directă cu accidentul rutier din anul 2008, aspect ce ar rezulta din raportul de expertiză medico - legală efectuat de către I.M.D. Iași.

Înalta Curte constată că toate aceste critici dezvoltate de recurenți vizează situația de fapt, tinzându-se fie la reinterpretarea probatoriului, fie la o nouă evaluare a situației de fapt, prin stabilirea unei legături de cauzalitate directe între fapta ilicită și urmările imediate pretinse de recurenți, care să conducă la admiterea integrală a pretențiilor, chestiuni asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat și care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate, nu de netemeinicie a hotărârii atacate.

În fine, Înalta Curte mai constată că, deși se invocă încălcarea normelor privind capacitatea procesuală a reclamantului A., respectiv art. 32 C. proc. civ., art. 43 alin. (1), art. 178 și art. 181 C. civ., în fapt recurenții repun în discuție situația de fapt reținută de instanța de apel și care a stat la baza aprecierii cuantumul despăgubirilor solicitate de aceștia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenții nu au dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții C. și A., prin reprezentant legal C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții C. și A., prin reprezentant legal C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.