ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 368/2022

HOTĂRÂRE

22.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 368/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești la data de 16.06.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B., la plata sumei de 1.312,65 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și a cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1026 și următoarele C. proc. civ. și art. 1566 și următoarele din C. civ.

La primul termen de judecată, în data de 27.09.2021, instanța a dispus amânarea judecății cauzei în temeiul art. 214 C. proc. civ.

La cel de-al doilea termen de judecată, în data de 04.10.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, excepție pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 267 pronunțată în data de 04.10.2021 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj. A reținut instanța că domiciliul pârâtei-consumatoare era situat, la momentul învestirii instanței, în comuna Darova, satul Hodoș din județul Timiș, iar reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanței competente în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3840/2021 din 6 decembrie 2021, Judecătoria Lugoj a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Lugoj, excepție invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a fost trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului de competență.

Instanța a reținut că obiectul acțiunii civile este reprezentat de obligarea pârâtei, în calitate de consumator, la plata unor sume de bani rezultând din raporturile contractuale desfășurate între aceasta și C. S.A. La primul termen de judecată la care se puteau pune concluzii, în data de 27.09.2021, instanța a dispus amânarea judecății cauzei în temeiul art. 214 C. proc. civ. Abia la cel de-al doilea termen de judecată, din data de 04.10.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Cărbunești.

A mai arătat că art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, dispoziții legale care se aplică chiar dacă procedura se desfășoară fără citarea părților.

Prin urmare, o instanță nu se mai poate prevala de excepția necompetenței teritoriale de ordine publică în condițiile în care este decăzută din termenul de invocare a acesteia, rămânând legal învestită să soluționeze litigiul dedus judecății.

A concluzionat că în cauză, cererea formulată de reclamantă este de competența exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție avea domiciliul pârâta la data formulării cererii, și anume Judecătoria Lugoj, competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de părți. Prin urmare, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența Judecătoriei Târgu-Cărbunești este o necompetență de ordine publică, ce putea fi invocată numai la primul termen la care părțile puteau pune concluzii. Omisiunea invocării excepției de necompetență în termenul prevăzut de lege atrage decăderea instanței din dreptul de a o mai invoca și, pe cale de consecință, imposibilitatea declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei alte instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Lugoj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competență generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Înalta Curte constată că invocarea din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Târgu-Cărbunești s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., având în vedere că la primul termen de judecată cauza a fost amânată în condițiile art. 214 C. proc. civ., pentru respectarea principiului continuității completului de judecată, excepția necompetenței teritoriale exclusive fiind invocată la termenul următor, respectiv la 4.10.2021.

Potrivit art. 121 noul C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

Rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, așadar competența teritorială are un caracter absolut.

Conform art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Astfel, având în vedere natura raporturilor invocate de către reclamantă, pârâtul are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.

În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Înalta Curte reține că, în urma verificărilor evidenței Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că domiciliul pârâtei-consumatoare era situat, la momentul învestirii instanței, în comuna Darova, satul Hodoș din județul Timiș, iar reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanței competente în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Lugoj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.