ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2017, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. - în faliment i-a chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2010 de B.N.P. E., cu repunerea părților în situația anterioară, constând în reintrarea în proprietatea pârâților a terenului în suprafață de 3.895 mp, situat în Podu Vadului, str. x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a U.A.T. Breaza, corelativ cu restituirea de către aceștia a sumei de 3.000.000 RON către S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de la 19 septembrie 2017, instanța a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul secției a VI-a Civilă a aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017* pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, care, prin încheierea de la 26 octombrie 2017 a admis excepția necompetențe funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Pe rolul acestei din urmă secții cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017**, iar prin încheierea de la 16 aprilie 2018 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea acestui incident.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a pronunțat în dosarul nr. x/2018 sentința civilă nr. 70 din 31 mai 2018, în sensul stabilirii competenței secției a VI-a a Tribunalului București, reținând, în esență, că acțiunea este întemeiată pe prevederile dreptului comun, iar nu pe cele ale art. 117 și următoarele din Legea nr. 85/2014, astfel că nu aparține judecătorului-sindic competența soluționării acesteia.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 6 octombrie 2017 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 18 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active și lipsei capacității procesuale a lichidatorului, invocate de pârâți pe calea întâmpinării, a dispus rectificarea citativului, în sensul că reclamanta este S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar A.. și a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată, de asemenea, de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 3218 din 19 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că "administratorul judiciar, prin modul cum acționează în prezenta cauză, respectiv prin invocarea formală a unor texte de lege și prin introducerea acțiunii la instanța de drept comun, dorește să eludeze normele speciale prevăzute în legea specială a insolvenței prin aplicarea unui alt regim juridic mai favorabil în dreptul comun."

Împotriva acestei sentințe, toate părțile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, D. și C. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 754/24.03.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost anulat recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. împotriva deciziei civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, având în vedere că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii D. și C..

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 22 februarie 2022, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare, stabilite de legea procesuală.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din același cod face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

Prin urmare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții.

Principiul legalității căilor de atac reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

Pentru a fi admisibilă, pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

În speță, se constată că prin decizia atacată a fost anulat recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. împotriva deciziei civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, având în vedere că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Această decizie a fost pronunțată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 (…) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă că demersul contestatorilor s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de vreo cale de atac.

Înalta Curte va înlătura apărarea contestatorilor privind incidența modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 în privința art. 493 C. proc. civ. având în vedere dispozițiile art. 27 din același cod conform cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, raportat la faptul că procesul pendinte a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la data de 6 septembrie 2017, dispozițiile art. 493 C. proc. civ. sunt aplicabile în cauză.

Prin urmare, întrucât hotărârea menționată nu are deschisă nicio cale de atac, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii D. și C. împotriva deciziei nr. 754/24.03.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.