ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2017, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. - în faliment i-a chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2010 de B.N.P. E., cu repunerea părților în situația anterioară, constând în reintrarea în proprietatea pârâților a terenului în suprafață de 3.895 mp, situat în Podu Vadului, str. x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a U.A.T. Breaza, corelativ cu restituirea de către aceștia a sumei de 3.000.000 RON către S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de la 19 septembrie 2017, instanța a invocat și a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat dosarul secției a VI-a Civilă a aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017* pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, care, prin încheierea de la 26 octombrie 2017 a admis excepția propriei necompetențe funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Pe rolul acestei din urmă secții cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017**, iar prin încheierea de la 16 aprilie 2018 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea acestui incident.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a pronunțat în dosarul nr. x/2018 sentința civilă nr. 70 din 31 mai 2018, în sensul stabilirii competenței secției a VI-a a Tribunalului București, reținând, în esență, că acțiunea este întemeiată pe prevederile dreptului comun, iar nu pe cele ale art. 117 și următoarele din Legea nr. 85/2014, astfel că nu aparține judecătorului-sindic competența soluționării acesteia.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 6 octombrie 2017 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 18 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active și lipsei capacității procesuale a lichidatorului, invocate de pârâți pe calea întâmpinării, a dispus rectificarea citativului, în sensul că reclamanta este S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar A.. și a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată, de asemenea, de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 3218 din 19 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că "administratorul judiciar, prin modul cum acționează în prezenta cauză, respectiv prin invocarea formală a unor texte de lege și prin introducerea acțiunii la instanța de drept comun, dorește să eludeze normele speciale prevăzute în legea specială a insolvenței prin aplicarea unui alt regim juridic mai favorabil în dreptul comun."

Împotriva acestei sentințe, toate părțile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, D. și C. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare, au susținut că în mod eronat a apreciat curtea de apel că prima instanță a fost legal învestită, respectiv că reclamanta este scutită de plata taxei judiciare de timbru în promovarea unei acțiuni care nu beneficiază de scutire.

În acest sens, au arătat că art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile introduse "în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol", face parte din Secțiunea a 5-a a Capitolului 1, intitulat "Dispoziții comune", care se referă doar la acțiunile reglementate succint de art. 58 alin. . (1) lit. h) și 1) și de art. 64 lit. c) și g), detaliate la art. 115-122 (acțiuni ce vizează recuperarea creanțelor și, în termenele stabilite de art. 118, anularea actelor juridice).

Au arătat că, deși a citat art. 115 din Legea nr. 85/2014, instanța a conchis, fără a aduce niciun argument juridic, că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice acțiuni promovate de administratorul/lichidatorul judiciar.

În opinia recurenților, textul de lege incident în cauză este art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia acțiunile în constatarea nulității absolute sunt supuse timbrării, după regulile prezentate în alin. (1).

Aceasta întrucât în speță acțiunea în constatarea nulității este una întemeiată pe dispozițiile dreptului comun (așa cum a arătat în repetate rânduri lichidatorul judiciar), care excedează domeniul de aplicare al Legii nr. 85/2014.

În ceea ce privește motivele de apel vizând lipsa calității procesuale active si lipsa capacității procesuale a lichidatorului, au arătat că în acțiunea introductivă are calitatea de reclamant lichidatorul, iar nu S.C. B. S.R.L. reprezentată prin lichidator.

Potrivit recurenților, lichidatorul poate sta în instanță în calitate de reclamant numai în cadrul acțiunilor promovate în temeiul Legii nr. 85/2014, care sunt unele atipice, în care lichidatorul se află pe poziții opuse față de societatea debitoare, așa cum rezultă din art. 122 alin. (6) din actul normativ sus-menționat, care stabilește că "au calitate procesuala pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 117 debitorul și, după caz, terțul dobânditor ori subdobânditorul. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special sau prin curator special, potrivit prevederilor art. 53 alin. (3)."

În speță, însă, susțin recurenții, acțiunea este una în constatarea nulității absolute, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, promovată nu de S.C. B. S.R.L., ci de practicianul în insolvență în nume propriu.

Cu privire la lipsa capacității procesuale a lichidatorului, recurenții au arătat că practicianul în insolvență îndeplinește un serviciu public, astfel că trebuie să respecte sfera atribuțiilor date prin lege, context în care un demers care nu se încadrează în această sferă reprezintă o depășire a capacității sale legale, sancțiunea fiind nulitatea demersului, respectiv admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință.

Din perspectiva motivului de apel privind excepția inadmisibilității, autorii căii de atac au susținut că procedura insolvenței este reglementată prin lege specială, care își propune realizarea creanțelor față de debitoare, prin crearea unor instrumente procedurale practice și stabilirea unor termene în care pot fi intentate acțiunile în vederea recuperării creanțelor

Or, susțin aceștia, recurgerea la o acțiune întemeiată pe dreptul comun, în condițiile în care legea a creat o cale procedurală specială reprezintă un subterfugiu menit să ocolească depășirea termenelor reglementate de art. 118 din Legea nr. 85/2014.

Conchizând, au arătat că nu pot fi valorificate căile procedurale de drept comun în condițiile în care există cai speciale, demersul fiind în aceste condiții inadmisibil.

La 17 iunie 2020 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxelor judiciare de timbru, s-a pus în vedere recurenților, sub sancțiunea anulării cererii, să depună la dosar, în termen de 10 de zile de la comunicarea adresei, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 RON.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului a fost semnalat și prin raportul asupra admisibilității recursului, comunicat de asemenea recurenților.

Constatând că până la termenul de judecată stabilit în cauză - 24 martie 2021, recurenții nu s-au conformat obligației prevăzute mai sus, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 pct. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. împotriva deciziei civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.