ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 777/2022

Constatarea nulității absolute a următoarelor clauze abuzive care rezultă din convenția de credit nr. x/01.08.2008 și din actul adițional nr. x/03.12.2010: • 3) d) din condițiile speciale" ale convenției de credit - data ajustării dobânzii; • 4) a) din "condițiile speciale ale convenției de credit - comision de penalizare; • 5) a) din "condițiile speciale" ale convenției de credit - comision de risc și 5) 5.1 .b) - comision de administrare din actul adițional precum și 3.5. - comisionul de risc din "condițiile generale" ale convenției și 3.6. - comisionul de administrare din "condițiile generale" ale convenției; • 8.1. a) - e) din "condițiile generale" ale convenției - scadenta anticipată și 11) 4. așa cum a fost modificat prin actul adițional; • 10.1 si 10.2 din "condițiile generale ale convenției - costuri suplimentare;

Să se constate că în baza unora dintre aceste clauze abuzive a plătit intimatei o sumă de bani pe care nu o datorează;

Să se dispună actualizarea acestei sume cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale;

Să se dispună compensarea sumei obținute cu eventualele sume restante și cu ratele de credit ce urmează a deveni scadente, ajustate în urma admiterii capătului de cererea având ca obiect constatarea nulității clauzelor abuzive;

Să se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2014 aflat pe rolul I. și J.".

În temeiul art. 718 C. proc. civ. să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei cauze;

În subsidiar, în cazul în care executarea silită va fi finalizată până la pronunțarea unei soluții definitive, in temeiul art. 722 C. proc. civ.

Sa se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată; Prin cererea completatoare au solicitat:

Constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în pct. 6 din condițiile speciale și în pct. 4.1. - 4.4. din condițiile speciale și eliminarea acesteia;

Stabilizarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului;

Denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională. În completarea punctului 4 din cererea de chemare în judecată, au solicitat ca, în cazul în care se va constata că, în urma compensării, intimata le datorează bani, să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor datorate. Prin cererea precizatoare au arătat ca la pct. 7 din cererea de chemare în judecată a înțeles să solicite, în subsidiar, în cazul în care până la pronunțarea unei hotărâri definitive executarea silită ar fi finalizată, întoarcerea executării silite. Prin sentința civilă nr. 9539/19.07.2016, pronunțată în dosarul x/2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte contestația la executare; a constatat caracterul abuziv și a anulat clauzele privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare, prevăzute de art. 3 lit. d), 5.1 lit. a) din Condițiile speciale, art. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de Credit nr. x/01.08.2008 încheiată între S.C. G. S.A. și contestatori și art. 5.1 lit. b) din Actul adițional nr. x la aceeași convenție încheiat la data de 03.12.2010. A obligat pe intimata C. să restituie contestatorului H. suma de 11265,6 CHF și contestatorilor A. și B. suma de 1502,42 CHF încasate cu titlu de comision risc/administrare, actualizate cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective. A desființat toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2014 aflat pe rolul I. și J.. A obligat intimatele la plata sumei de 2000 RON către contestatorul A. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de judiciară de timbru și onorariu expert. Împotriva hotărârii sus-menționate au declarat apel C. și D. S.R.L., precum și apel incident reclamanții contestatori. Prin decizia nr. 1167 din 8 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 9539/19.07.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul x/2014 A admis cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii din 12 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: a respins cererea de constatare a caracterului abuziv, respectiv de constatare a nulității clauzei privind comisionul de administrare de la art. 2 (ce modifică art. 5.1 lit. b) din convenția inițială) din Actul adițional nr. x, încheiat la data de 03.12.2010, la contractul de credit nr. x/01.08.2008, ca neîntemeiată. A obligat pe intimata C. să restituie contestatorilor doar sumele încasate cu titlu de comision de risc achitate de aceștia din urmă în temeiul contractului de credit, până la data încheierii actului adițional, sume ce se vor actualiza cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective. A desființat în parte actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2014 aflat pe rolul I. și J., respectiv pentru sumele încasate de la contestatori cu titlu de comision de risc. A respins cererea de apel incident formulată de apelanții-contestatori H., A. și K.. A obligat intimații contestatori la plata către apelanta-pârâtă D. S.R.L. a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanții au solicitat nulitatea absolută parțială a unui contract de cesiune de creanță, în privința creanței ce rezultă din convenția de credit nr. x/01.08.2008, față de care au avut calitate de garanți. Cu toate că, în drept, acțiunea nu a fost întemeiată în mod expres pe dispoziții din actele normative care reglementează protecția consumatorilor, aceasta privește o creanță ce rezultă dintr-o convenție de credit (nr. x/01.08.2008), în temeiul căreia au fost începute acte de executare silită pentru neplata ratelor de către debitorul principal persoană fizică. Se mai reține că reclamanții au formulat contestație la executare, în cadrul căreia au solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze din convenția de credit nr. x/01.08.2008 și din actul adițional nr. x/03.12.2010. Calitatea de consumatori a recurenților a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat în soluționarea contestației la executare. Așa fiind, Înalta Curte constată că acțiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamanți în considerarea efectelor anulării parțiale a clauzelor abuzive constatate, în urma soluționării contestației la executare pe care au promovat-o invocând prevederile Legii nr. 193/2000, constituind o continuare a demersurilor în justiție având ca scop apărarea drepturilor reclamanților în calitate de consumatori. Întrucât procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 11 iulie 2019, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019". Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 11 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor. Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 395 din 3 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în apelul formulat de reclamanții L. împotriva sentinței civile nr. 275/2020 din 5 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, într-o cerere în materia protecției consumatorilor, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceluiași articol, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă aceasta prevedea o atare mențiune. Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ". Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 395 din 3 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.