ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2082/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 30 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamanții S.C. A., S.C. B. S.R.L., C., D. și S.C. E. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții F., G., H., I., J. S.A., BIROUL NOTARILOR PUBLICI "K.", ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 595.727 euro, reprezentând daune materiale (2.812.903,75 RON), prejudiciu născut ca urmare a manoperelor dolosive efectuate cu ocazia încheierii celor două contracte de cesiune din data de 28.12.2007, respectiv 29.06.2009 și a obligației de garanție ce rezulta din acestea, precum și ca urmare a încheierii și executării antecontractului de vânzare cu privire la terenul situat în Sinaia, în suprafața de 1,5 ha., respectiv încheierii și executării contractului de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr. 361 din data de 21.12.2007, încheiat între E. și J.; restabilirea situației anterioare, aceasta fiind posibilă în concret, prin anularea (desființarea) înscrisurilor frauduloase și repunerea părților în situația anterioară, respectiv: terenul să fie restituit inculpaților H. și I., aceștia fiind proprietarii și vânzătorii terenului în cauză; pârâții H. și I. să fie obligați să restituie J. suma de 2.640.000 euro pe care au încasat-o pentru teren, avansul de 660.000 de euro către E., suma de 24.000 euro, diferență de curs valutar plătită de A. și sumele de 94.521,70 RON și 22.505 euro achitate de A. către Notariatul B.N.P. K.; J. să restituie către E. fondul de garanție de 132.000 de euro (achitat în fapt de A.), precum și valoarea plăților efectuate de A. până în iunie 2009, în cuantum de 273.000 euro; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției a IV-a Civilă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin sentința civilă nr. 1376 din 20 mai 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții S.C. A. și S.C. B. S.R.L., C. și D., în contradictoriu cu pârâții F., prin curator L., G., H., I., J. S.A. și BIROUL NOTARILOR PUBLICI "K."; a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții S.C. A., S.C. B. S.R.L., C. și D.; a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în privința cererii formulate de reclamanta S.C. E. S.R.L. și a fost anulată cererea formulată de către această reclamantă pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Prin decizia civilă nr. 2220 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au fost respinse apelurile declarate de apelanții-reclamanți S.C. A., C., D., S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1376 din 20 mai 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații BIROUL NOTARILOR PUBLICI "K.", F., prin curator L., G., H., I., J. S.A., S.C. E. S.R.L., prin lichidator judiciar M.., ca nefondate. Au fost obligați apelanții la plata sumei de 600 RON, cu titlu de onorariu curator al intimatei F..

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții D., S.C. A., S.C. B. S.R.L., C..

În motivare, recurenții-reclamanți arată că problema de drept care se pune în speța de față vizează recalificarea greșită a obiectului acțiunii realizată de către Tribunalul București, dintr-o cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru, într-o cerere în pretenții timbrabilă, recalificare ce a fost realizată cu încălcarea prevederilor legale.

Potrivit recurenților-reclamanți, și Curtea de Apel București a menținut eroarea de recalificare a obiectului acțiunii, redând în considerentele deciziei un raționament ce a avut la bază situația premisă greșită cu privire la obiectul acțiunii.

Astfel, recurenții-reclamanți arată că în mod greșit prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată, aceasta fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (8) din C. proc. pen., acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau civilă, este scutită de taxa de timbru, în același sens dispunând și art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenții-reclamanți susțin că, în cauză, au arătat de la bun început legătura dintre acțiunea civilă de față și procesul penal soluționat prin hotărârile pronunțate în dosarul penal nr. x/2016 de către Tribunalul București și Curtea de Apel București.

Mai arată recurenții-reclamanți că în dosarul penal nr. x/2016 a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei penale și că, drept urmare, au hotărât promovarea unei acțiuni civile pe cale separată, în vederea soluționării printr-o hotărâre judecătorească a laturii civile a cauzei penale sus menționate.

Astfel cum susțin recurenții-reclamanți, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. statuează în sensul că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, or, recalificând din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată, prima instanță a soluționat greșit cererile reclamanților prin care a fost contestată taxa de timbru și prin care au fost solicitate facilitățile la plata taxei judiciare de timbru.

Ca atare, recurenții-reclamanți apreciază că prima instanță a încălcat prevederile art. 13 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ., tribunalul nerespectând dreptul la apărare al reclamanților prin supunerea atenției acestora a chestiunii referitoare la recalificarea obiectului cererii.

Inclusiv prin art. 15 C. proc. civ. stabilește că procesele se dezbat oral, or problema obiectului cererii nu a fost dezbătută oral.

Mai arată recurenții-reclamanți că, potrivit art. 94 alin. (1) și art. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015), obiectul cauzei este stabilit odată cu înregistrarea dosarului pe rolul instanței de judecată, iar în ipoteza în care din petitul acțiunii sau din expunerea motivelor de fapt nu rezultă foarte clar obiectul, grefierul registrator va fi coordonat de către un judecător.

Astfel cum susțin recurenții-reclamanți, dacă obiectul acțiunii înregistrat în sistemul ECRIS nu corespunde obiectului cererii de chemare în judecată, atunci judecătorul nu este ținut de cele înregistrate în ECRIS, așadar judecătorul primei instanțe trebuia să observe din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că acțiunea reprezintă un demers pentru soluționarea laturii civile a unui proces penal, rămasă nesolutionată de către instanța penală.

În acest sens, art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a prevăzut că în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, lit. i) și lit. j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Recurenții-reclamanți concluzionează în sensul că instanțele inferioare au plecat de la premisa greșită că obiectul litigiului nu derivă din procesul penal, ca urmare a recalificării obiectului efectuată cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2), art. 13 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a, art. 14 alin. (4)-(6) și art. 15 C. proc. civ.

Recalificând greșit obiectul litigiului, instanțele inferioare au stabilit în sarcina reclamanților obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (8) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

În drept, recurenții-reclamanți au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Intimata-pârâtă J. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și să i se pună în vedere creditoarei să achite onorariul curatorului special, în lipsa dovezii privind achitarea acestuia solicitând suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor.

Recurenții-reclamanți nu au depus răspuns la întâmpinări.

Înalta Curte, analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât G., a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., urmează să o respingă, întrucât admisibilitatea căii de atac se cenzurează din perspectiva recunoașterii prin lege a respectivei căi de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 din Constituția României și dispozițiile art. 457 C. proc. civ. or, în speță, recurenții-reclamanți au deschisă calea de atac a recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Pentru dezlegarea acestei probleme de drept, Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți au invocat, în susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Prealabil, instanța supremă face mențiunea că dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt norme de drept material, ci de drept procesual, întrucât reglementează o condiție de formă extrinsecă pe care trebuie să o îndeplinească cererile de chemare în judecată și cele pentru exercitarea căilor de atac, astfel că toate criticile încadrate în acest motiv de recurs vor fi analizate nu subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum au solicitat recurenții-reclamanți, ci din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Privitor la posibilitatea de a critica pe calea apelului sau a recursului caracterul timbrabil sau nu al cererii ori modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru impuse în sarcina părții trebuie evocată decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial ala României - Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

S-a reținut în argumentarea acestei soluții că " prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, conferă părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare o procedură clară, precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Reexaminarea privește, potrivit textului legal menționat, «modul de stabilire a taxei judiciare de timbru», ca operațiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii deduse judecății în categoriile prevăzute de Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

În lipsa unei dispoziții legale exprese, care să limiteze obiectul controlului în calea de atac a reexaminării doar la etapa de determinare prin calcul matematic a cuantumului taxei judiciare de timbru și având în vedere ipoteza cuprinzătoare a normei, ce vizează «modul de stabilire a taxei judiciare de timbru», nu se poate identifica niciun temei legal care să justifice excluderea problemei caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată din sfera obiectului reexaminării."

Privitor la posibilitatea ca partea să aducă, în calea de atac, critici referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, s-a reținut expres în decizia evocată că "limitarea posibilității părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația sa unei instanțe imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicție."

Înalta Curte apreciază că decizia nr. 7/2014, dată în interesul legii, deși face referire la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, continuă să își producă efectele, întrucât O.U.G. nr. 80/2013 reia vechea reglementare în art. 39 privind cererea de reexaminare, fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 518 C. proc. civ.

Conchizând, instanța supremă arată că nu se poate critica pe calea apelului sau a recursului caracterul timbrabil sau nu al cererii ori modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru impuse în sarcina părții.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât G. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D., S.C. A., S.C. B. S.R.L., C. împotriva deciziei civile nr. 2220 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât G..

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D., S.C. A., S.C. B. S.R.L., C. împotriva deciziei civile nr. 2220 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.