ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, la data de 11.09.2019, reclamanta S.C A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Dorohoi, la restituirea bunului imobil ce constă în "Birou de încasări", în suprafață utilă de 50,15 m.p., situat în municipiul Dorohoi, str. x, deținut fără drept de pârâtul U.A.T Dorohoi și încredințat către S.C. B. S.A. prin Protocolul de predare-primire nr. x/22.10.2010, în vederea desfășurării activității de colectare a contravalorii serviciilor de apă și canalizare. A mai solicitat reclamanta și obligarea pârâtei la plata folosului necuvenit, în valoare de 50.000 Euro, constând în contravaloarea chiriei, sumă ce ar fi putut fi încasată de reclamantă în situația în care bunul imobil ar fi rămas în patrimoniul acesteia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 563 alin. (1), (2) și 4 C. civ. și art. 25 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 75 din data de 27.10.2020, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, respingând totodată și excepția de nelegalitate a actelor administrative invocată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 228 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reiterat faptul că, prin Protocolul de predare-primire nr. x/2004, Direcția de Servicii Publice Dorohoi din cadrul Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului Dorohoi a preluat de la S.C. A. S.A Dorohoi mai multe imobile, printre care și imobilul în cauză. Însă a arătat că, în aprecierea sa, acest protocol nu are valoarea unui act translativ de proprietate, ci doar evidențiază bunurile date în administrare.

Astfel fiind, a concluzionat recurenta că s-a făcut o aplicare greșită a normei de drept material prevăzute de art. 563 alin. (1) C. civ., stabilindu-se că intimatul-pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu. Subliniază că, de altfel, nici intimatul-pârât nu a înțeles să invoce o astfel de excepție iar instanța de apel a analizat incidența excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, fără să o fi supus dezbaterii contradictorii a părților. Procedând astfel, instanța nu le-a dat posibilitatea părților să-și expună punctul de vedere cu privire la un aspect atât de important, chiar hotărâtor pentru soluționarea cauzei, depășind atribuțiile puterii judecătorești.

În continuare, recurenta a susținut că argumentele instanței de apel, potrivit cărora problema dreptului de proprietate asupra spațiului comercial reprezentând birou încasări, situat în str. x, Dorohoi, ar fi fost tranșată prin sentința civilă nr. 692/21.03.2012 a Judecătoriei Dorohoi, nu sunt conforme cu situația reală. Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de recurentă în acel litigiu a fost respinsă întrucât exista posibilitatea exercitării acțiunii în realizarea dreptului, iar nu în constatarea lui.

Mai mult, prin sentința civilă nr. 135/23.01.2012 a Judecătoriei Dorohoi, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C A. S.A în contradictoriu cu pârâții Municipiul Dorohoi și Consiliul Local al municipiului Dorohoi, fiind obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea recurentei un imobil aparținând acesteia din urmă, motivat de faptul că în cadrul acestui litigiu acțiunea a fost întemeiată pe alte dispoziții legale decât cele invocate în litigiul prin care s-a respins acțiunea recurentei.

A concluzionat recurenta în sensul că nu pot fi primite nici considerentele prin care s-a reținut ca inutilă analizarea legalității actelor administrative, motivat de faptul că legalitatea acestora ar fi făcut obiectul analizei instanței în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 692/21.03.2012, motiv pentru care, recurenta a solicitat reanalizarea incidenței acestor acte administrative asupra situației litigioase expuse în cauză.

A mai susținut aceasta și că dovada faptului că bunul imobil nu a ieșit din patrimoniul societății și nu a intrat în patrimoniul privat al intimatei-pârâte rezultă din mențiunile din Cartea Funciară, care indică drept proprietar societatea A. S.A. în cotă de 1/1, bunurile din patrimoniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale nefiind exceptate de la înscrierea în Cartea Funciară.

Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile nulității recursului, autorității de lucru judecat, tardivității cererii de chemare în judecată și lipsei de interes.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de textul de lege menționat mai sus.

Recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Recurenta susține că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești hotărând că intimatul-pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fără a pune în discuție acest aspect.

Înalta Curte reține că acest motiv de nelegalitate vizează situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin incursiunea acesteia în sferele celorlalte puteri ale statului, respectiv cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituționale sau de către legile organice, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat.

Deși a invocat acest motiv de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că susținerile recurentei nu evidențiază critici care să poată fi încadrate în ipoteza textului de lege menționat, recurenta neprecizând nici o măsură luată de instanța de apel care să fi putut fi luată numai de un organ al puterii legislative sau al puterii executive.

Astfel, singura critică a recurentei subsumată acestui motiv de recurs vizează soluția instanței de apel referitoare la lipsa calității procesuale pasive a intimatului-pârât, recurenta nesusținând că o astfel de apreciere ar intra în sfera atribuțiilor autorității legislative sau executive.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a normei de drept material prevăzute de art. 563 alin. (1) C. civ., stabilind că intimatul-pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată însă că o astfel de critică a fost formulată și ca motiv de apel și a fost analiză și înlăturată argumentat de instanța devolutivă.

Or, critica din recurs nu este îndreptată împotriva argumentelor reținute de instanța de apel, recurenta limitând-se la a relua criticile din apel, fără să formuleze veritabile critici de nelegalitate față de argumentele și raționamentul instanței de apel, astfel că recurenta nu s-a conformat obligației de motivare a recursului, ceea ce atrage sancțiunea nulității acestuia.

Referitor la criticile prin care recurenta solicită reanalizarea incidenței actelor administrative asupra situației litigioase expuse în cauză și prin care se susține că bunul imobil nu a ieșit din patrimoniul societății, Înalta Curte constată că acestea tind la reanalizarea situației de fapt și la reaprecierea probelor, atribuții exclusive ale instanței devolutive.

Instanța de recurs nu poate realiza o asemenea verificare pe fondul cauzei, ci aceasta este chemată, conform art. 481 alin. (1) C. proc. civ., să examineze, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, adică să realizeze doar un control de legalitate, de aplicare a regulilor de drept, dar și aceasta în limitele stabilite de lege.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., împotriva deciziei civile nr. 228 din 24 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., împotriva deciziei civile nr. 228 din 24 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.