ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 354/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 23.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea acțiunii, predarea carnetului de muncă completat cu funcția de protopop până la data de 01 dec 1999, plata salariului neridicat la aprobarea demisiei în 01 dec 1999 în valoare de 38.500 $ și actele în original, echivalentul salariului de 500 $/lună între data demisiei 01 dec 1999 - aug 2017 când a împlinit vârsta de pensionare și pensia pe perioada 04 aug 2017 - martie 2020, daune în valoare de 1000 RON net/zi între 01 dec 1999 - martie 2020 acordate în dosarul civil x/2009, suma de 500.000 euro net despăgubiri pentru viitor, folosul pe care în condiții obișnuite îl realiza și despăgubiri provizorii în sumă de 1.000.000 euro net pentru acoperirea nevoilor urgente.

Prin sentința civilă nr. 3503/24.07.2020 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

La data de 25.08.2020 dosarul a fost înregistrat sub același număr pe rolul Tribunalului Hunedoara.

Prin sentința civilă nr. 1724/29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă s-a disjuns acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv petitele 6, 7, 8 și 9 ale cererii de chemare în judecată, și s-a dispus formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenții. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de instanță din oficiu. S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A. solicitând schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1034 din 16 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1724/2020 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs arătând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată de un complet nelegal constituit. A mai invocat recurentul și faptul că instanța de apel a omis să soluționeze excepția de necompetență.

Recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând excepția inadmisibilității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., constată următoarele:

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât dă eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța de judecată fiind obligată să examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, dar și de art. 457 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Aceasta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, prin urmare nu pot exercita decât căile de atac reglementate de lege.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, aplicabil în cauză potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, prin Legea nr. 76/2012 s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

În cauză, prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat predarea carnetului de muncă completat, precum și plata unor drepturi salariale. Astfel, raportând solicitările reclamantului la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele de excludere a căii de atac a recursului reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 din același cod.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1034 din 16 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1034 din 16 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.