ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra excepției inadmisibilității recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 martie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat predarea carnetului de muncă completat cu funcția de protopop până la 1 decembrie 1999, salariul restant la aprobarea demisiei din 01 decembrie 1999, în cuantum de 38.500 USD și actele în original, echivalentul salariului de 500 USD/lună între data demisiei și august 2017 și pensia pentru perioada 04 august 2017 - martie 2020, întrucât neavând carnet de muncă nu a putut face dovada vechimii în muncă conform art. 296 Codul muncii și daune în valoare de 1000 RON net/zi între 01 decembrie 1999 - martie 2020, suma de 500.000 Euro net despăgubiri pentru viitor, reprezentând folosul pe care în condiții obișnuite îl realiza și despăgubiri provizorii în sumă de 1.000.000 euro net, pentru acoperirea nevoilor urgente.
Prin sentința civilă nr. 3503 din 24.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara.
La data de 25 august 2020 dosarul a fost înregistrat sub același număr pe rolul Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, iar în ședința publică din 29 septembrie 2020 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere cu numerele 6, 7, 8 și 9 și formarea unui nou dosar, întrucât acestea reprezintă drepturi distincte de cererile cu care este învestit completul de litigii de muncă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, sub nr. x/2020, disjunsă din dosarul nr. x/2020 al aceleiași instanțe, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și a solicitat:
-"daune în valoare de 1.000 RON net/zi între 01 dec 1999 - martie 2020 acordate de Tribunalul București în dosarul nr. x/3009."
-"suma de 500.000 euro net despăgubiri pentru viitor întrucât se agravează boala, potrivit art. 1385 C. civ.."
-"folosul pe care în condiții obișnuite îl realizam cu 38 500 USD între 2000 - 2020, minim 25.000.000-168.000.000 Euro net, calculat conform art. 1385 C. civ., câștig de care am fost lipsit între 01 dec 1999 - martie 2020"
-"despăgubiri provizorii în sumă de 1.000.000 Euro net din despăgubiri pentru acoperirea nevoilor urgente: operații, tratament în străinătate, deplasări la instanță, cazare, parte din despăgubirile de minim 25 milioane euro"
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 148/2008, art. 281, 285-291, 296 și 298 alin. (3) Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1734/2020 din 29 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat apel invocând "excepția de incompatibilitate" din încheiere, susținând astfel, în esență, soluția greșită de declinare și solicitând totodată "abținerea și declinarea" la Curtea de Apel Cluj.
Prin decizia civilă nr. 776/2021 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A..
Împotriva acestei decizii, la 18 mai 2021, a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul A., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și înaintarea dosarului Tribunalului Cluj.
Potrivit recurentului instanța de apel în mod greșit nu a invocat necompetența materială.
În continuare, recurentul susține, în esență, admiterea acțiunii si soluționarea de urgență conform art. 241 C. proc. civ.
La 19 august 2021 intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca inadmisibil a recursului, întrucât hotărârile de declinare sunt pronunțate fără nicio cale de atac.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de recurs, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 776/2021 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția I civilă în apelul formulat de reclamantul A. împotriva unei hotărâri prin care a fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile.
Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ. "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac".
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
În consecință, din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, Înalta Curte constată că decizia pronunțată în apelul formulat împotriva sentinței prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac, fiind astfel exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva acesteia.
Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere că decizia recurată nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 776/2021 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 776/2021 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.