ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 12 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. Alba, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat obligarea acesteia la eliberarea sumelor constituite cu titlu de rețineri contractuale din contul de garanție nr. x, administrat de către pârâtă, precum și la plata dobânzilor legale pentru obligații bănești aferente, de la data solicitării și până la eliberarea efectivă a acestora către unitate.

Pârâta B. S.A. a formulat la 27 octombrie 2017 cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a intervenienților forțați C. S.A. reprezentată de către C. Rovigo Sucursala Pitești și D. S.A., în temeiul art. 68 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 22 din 29 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 11 aprilie 2018 sub nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 2018, Tribunalul București a admis excepția netimbrării capătului doi de cerere privind obligarea pârâtei B. S.A. la plata dobânzii legale.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2018, Tribunalul București a admis în principiu cererea de intervenție forțată formulată de pârâtă în contradictoriu cu C. S.A. reprezentată de către C. Rovigo Sucursala Pitești și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de către aceeași intervenientă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 27 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. Alba, în contradictoriu cu pârâtele C. - prin C. - Sucursala Pitești și B. S.A. a solicitat obligarea pârâtei C. la plata sumei în cuantum de 4.595.498,67 tei și pe pârâta B. S.A. la deblocarea și punerea la dispoziția reclamantei la plata sumelor reținute cu titlu de garanție de bună execuție, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii din acest dosar sunt menționate considerentele din cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului București.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018

La data de 6 iunie 2019, reclamanta A. S.A. Alba a depus precizare la acțiune, în cadrul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului București, prin care a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtele C. prin C. Sucursala Pitești și B. S.A., obligarea acestora la plata penalităților si respectiv la deblocarea sumelor reținute cu titlu de garanție de bună execuție.

Prin sentința civilă nr. 3836 din 20 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a anulat ca netimbrat capătul doi de cerere privind obligarea pârâtei B. S.A. la plata dobânzii legale.

A admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare în judecată și cererea conexă ca lipsite de interes.

A respins cererea de intervenție forțată formulată de către pârâta B. S.A. în contradictoriu cu intervenienții-forțați C., prin C. Rovigo Sucursala Pitești și D. S.A., ca rămasă fără obiect.

A obligat reclamanta la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 61.771,7 RON reprezentând cheltuieli de judecată, din care 41.771,7 RON taxa judiciară de timbru și 20.000 RON onorariu de avocat redus (10.000 RON pentru fiecare dosar) și a respins cererea pârâtei C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.A. Alba și pârâta B. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1566 din 6 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3836 din 20 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. Alba în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., C. prin C. Rovigo Sucursala Pitesti împotriva sentinței civile nr. 3836 din 20 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes.

A fost anulată în întregime sentința și, în rejudecare a respins ca neîntemeiată excepția prescripției, a respins acțiunile conexate ca neîntemeiate.

A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de intervenție silită formulată de B. S.A..

A fost obligată reclamanta A. S.A. Alba la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 20.000 RON cheltuieli de judecată prima instanță.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de B. S.A. referitor la cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. Alba a declarat recurs, neîntemeiat în drept, prin care a solicitat admiterea recursului și în rejudecare să fie obligați pârâții la plata penalităților în sumă de 4.595.498,67 1ei si respectiv la deblocarea sumelor reținute cu titlu de garanție de bună execuție în cuantum de 3.816.670,88 1ei.

Motivele de casare

În memoriului de recurs, se arată că între reclamantă și pârâta C. s-a încheiat contractul de lucrări cu nr. x, cu termen de finalizare 30.12.2014, contract care din culpa exclusivă a executantului nu a fost finalizat la termen și ca urmare a acestui fapt și în urma somațiilor repetate de reluare a lucrărilor, somații la care pârâta nu a dat curs s-a trecut la rezilierea unilaterală a contractului și respectiv la penalizarea constructorului în conformitate cu prevederile clauzei 8.7 din CGC pentru neterminarea la timp a lucrărilor.

În ceea ce privește lucrările rămase nefinalizate, ca urmare a rezilierii contractului, acestea au fost finalizate prin valorificarea unei părți din polița de garanție pe care constructorul a încheiat-o cu asigurătorul E. S.A. în vederea despăgubirii beneficiarului pentru eventualele pagube produse, ca urmare a executării defectuoase a lucrărilor.

În privința facturii de penalități s-a solicitat plata acesteia din contul de garanții deschis la B. S.A. în numele și pe seama beneficiarului, și care a fost alimentat prin rețineri succesive odată cu efectuarea plăților către executant, cont care se află în administrarea pârâtei de ordinul 2 care refuză eliberarea respectivelor sume către reclamantă.

În acest context, recurenta susține că se consideră îndreptățită să i se admită acțiunea, întrucât este întemeiată, deoarece sumele cerute la plată sunt rezultate din neîndeplinirea la termen a obligațiilor contractuale conform clauzelor indicate, și de asemenea, eliberarea sumelor care au fost depuse în contul de garanție de către aceasta ca urmare a plăților făcute de către societatea reclamantă, pe măsura executării lucrărilor și care pot acoperi într-o anumită măsură plata penalităților.

Prin întâmpinarea depusă de intimata B. S.A., la 7 iunie 2021, s-a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la 9 iunie 2021, intimata C. a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului formulat de reclamantă.

Pe fondul cererii a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul recurentei la întâmpinările intimatelor, depus la 25 iunie 2021, s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate și înlăturarea susținerilor formulate de acestea ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 30 septembrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 07 octombrie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. depunând punct de vedere.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. ALBA împotriva deciziei civile nr. 1566 din 06 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

De asemenea, Înalta Curte a apreciat că se impune invocarea din oficiu a motivului de ordine publică reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul litigiului și de dispozițiile art. 53 alin. (1) coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosarul cauzei note de ședință față de motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.

În ceea ce privește motivul de ordine publică invocat din oficiu de către instanță reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul litigiului și de dispozițiile art. 53 alin. (1) coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte îl apreciază ca neîntemeiat având în vedere incidența în speță a situației reglementată de dispozițiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., care stabilește unicitatea căii de atac.

Astfel, în cadrul prezentului dosar, instanțele au fost investite cu soluționarea a două cereri de chemare în judecată, împotriva a doi pârâți diferiți, cererile conexate având mai multe capete principale, respectiv o cerere principală de obligare a pârâtei B. S.A. la eliberarea sumelor constituite cu titlu de rețineri contractuale din contul de garanție și o cerere accesorie de plată a dobânzii (cererea formulată în dosarul nr. x/2017) și o cerere principală de obligarea pârâtei Dondi SpA la plata unor sume de bani pretind datorate dintr-un contract de achiziție publică (cererea formulată în dosarul nr. x/2018).

Înalta Curte constată că în cauza de față se soluționează mai multe cereri principale, din care una este supusă apelului și o alta recursului, fiind incidente dispozițiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ. privind unicitatea căii de atac, hotărârea în întregul ei fiind supusă apelului.

Pe cale de consecință, Înalta Curte respinge motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil se constată că, în esență, criticile recurentei-reclamante se referă la faptul că ar fi în continuare îndreptățită la plata penalităților de întârziere menționate în factura nr. x din 21.10.2015, în cuantum de 4.595.498,67 RON, aspecte care urmează a fi analizate în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauza de față, instanța de apel, cu ocazia rejudecării, a respins cererea de chemare în judecată, constatând că suma pretinsă de la ambele pârâte a fost achitată de E.. Instanța de apel, rejudecând cererile conexe formulate de reclamantă le-a respins, constatând că fusese stinsă creanța pretinsă de reclamantă prin plata în valoare de 4.5959.498,67 RON efectuată de E. la 11.02.2016.

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii raportat la situația de fapt stabilită și a reținut că acțiunea se impune a fi respinsă în condițiile în care contravaloarea facturii pretins neachitate a fost achitată de asigurător.

Din situația de fapt corect stabilită în cauză, a rezultat că plata/eliberarea contravalorii facturii de penalități a fost imputată de reclamantă chiar asupra penalităților de întârziere și nu asupra unor pretinse daune-interese pentru rezilierea culpabilă a contractului.

În oricare situație, acțiunea în pretenții formulată de reclamantă nu poate fi admisă atât timp cât contravaloarea facturii pretins neachitate a fost achitată de asigurător, chiar dacă recurenta ar fi alocat/imputat aceste sume executate cu titlu de penalități unor daune-interese pentru neexecutare/finalizarea contractului.

Față de reținerea acestor aspecte ale situației de fapt, se constată că chestiunea de drept care a vizat imputația plății a fost în mod corect dezlegată de către instanța de apel, care a reținut faptul că există o imputație implicită consensuală a părților pentru plata în discuție ce rezultă din comportamentul părților la data plății.

De aceea, pe baza acestor considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că se impune înlăturarea motivului de casare analizat, constatându-se că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1508 alin. (2) C. civ., neexistând o imputație a plății de către creditor asupra creanței pretinse, reprezentând daune interese pentru rezilierea culpabilă.

Față de toate aceste considerente, reținând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor invocate, Înalta Curte constată că motivul de casare analizat este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. Alba împotriva deciziei civile nr. 1566 din 06 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, să fie respins ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte B. S.A.. de obligare la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. ALBA împotriva deciziei civile nr. 1566 din 06 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A. și C. prin C. ROVIGO SUCURSALA PITEȘTI.

Obligă recurenta A. S.A. ALBA la plata sumei de 21.076,42 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2022.