ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1541/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 27 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și C. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 2.278.902,14 RON și a pârâtei C. S.A. la deblocarea și punerea la dispoziția reclamantei a sumelor reținute cu titlu de garanție de bună execuție, în sumă de 653.694,32 RON, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecării dosarului față de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

La termenul de judecată de la 28 februarie 2019, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a invocat din oficiu excepția inadmisibilității petitului I din cererea formulată de reclamantă și excepția de netimbrare a petitului al doilea din cerere.

Prin sentința nr. 10/COM/2019 din 28 februarie 2019, Tribunalul Alba, secția a II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. în insolvență, reprezentată prin lichidator judiciar Consorțiul format din D. S.P.R.L. și C.I.I. E.. A admis excepția de netimbrare invocată din oficiu și a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. A obligat reclamanta S.C. A. S.A. să plătească pârâtei S.C. B. S.A. în insolvență, suma de 3.500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solictat recalificarea căii de atac în recurs, potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016. În practicaua deciziei nr. 375/2019 din 16 octombrie 2019, instanța de apel a apreciat că hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond are deschisă calea de atac a apelului, având în vedere faptul că în litigiile care derivă din executarea contractelor încheiate în baza O.U.G. nr. 34/2006 soluționate de instanțele de drept comun nu sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3) din acest act normativ, ci dispozițiile art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 375/2019 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că pârâta S.C. B. S.A. a avut calitatea de executant în contractul de lucrări x și că, întrucât aceasta nu a executat în termen obligațiile contractuale care îi reveneau, s-a procedat la calcularea de penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, conform prevederilor contractuale. Între timp, împotriva pârâtei s-a deschis procedura falimentului prin hotărârea nr. 700/2018 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2014, iar recurenta-reclamantă a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 2.278.902,14 RON.

Ca urmare a măsurii administratorului judiciar de a refuza înscrierea pe tabloul creditorilor a creanțelor solicitate de către reclamantă, instanța de fond a considerat că acțiunea formulată în prezentul dosar este inadmisibilă.

În ceea ce privește inadmisibilitatea, recurenta consideră că aceasta nu se aplică prezentei cauze, în motivarea deciziei făcându-se referire la faptul că acțiunea trebuia să urmeze procedura specială instituită prin Legea nr. 85/2014, întrucât societatea debitoare se află în faliment, însă fiind vorba de un contract încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, în prezenta cauză, procedura specială aplicabilă este Legea nr. 101/2016, și nu Legea nr. 85/2014.

De asemenea, recurenta arată că cererea de înscriere la masa credală a fost formulată ulterior solicitării la plată a sumei de 2.278,902,14 RON, pe cale judecătorească, iar singura prevedere cuprinsă în Legea nr. 85/2014 și aplicabilă este cea prevăzută la art. 102 alin. (6) din această lege.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, termenul stabilit la 13 ianuarie 2021 a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecție în scopul prevenirii unor eventuale situații generate de pandemia de COVID-19.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere la raport, intimata-pârâtă C. S.A. a menționat că este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, din memoriul de recurs rezultă că pe de o parte, partea nu a indicat temeiul cererii sale, iar pe de altă parte, criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o reluare a argumentelor prezentate în fața instanței de apel și care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată. Autoarea căii de atac nu formulează critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

Aspectele legate de succesiunea cererilor formulate de recurenta-reclamantă și de acordul părților privind continuarea relațiilor contractuale ulterior deschiderii procedurii de insolvență sunt aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei 375/2019 din 16 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei 375/2019 din 16 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2021.