ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019, reclamantul, A., a chemat în judecată pe pârâta, S.C. Oltchim S.A., solicitând obligarea acesteia să îi acorde grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, pe perioada 07.03.1975 până la 01.08.1996 și să emită adeverința în acest sens, conform prevederilor art. 34 alin 5 din Codul muncii coroborat cu prevederile Ordinului nr. 590/2008 respectiv H.G. nr. 257/2011, anexa 14.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 171-187 din Codul Muncii, Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 1223/1990, H.G. nr. 10/14.08.1992
Prin sentința civilă nr. 1100 din 30 octombrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 1518 din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1100 din 30 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, intimată fiind pârâta S.C. Oltchim S.A., reprezentată prin consorțiul de lichidatori judiciari B. S.P.R.L, și C..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A..
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., arătând că litigiul supus judecății este un conflict de muncă nesusceptibil de a fi atacat cu recurs.
La termenul din 18 ianuarie 2021, Înalta Curte analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține că decizia ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere următoarele argumente:
Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă și la emiterea unei adeverințe referitoare la raporturile de muncă ale reclamantului.
Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".
Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă întrucât vizează soluția pronunțată asupra cererii de apel, formulate împotriva unei decizii date într-un litigiu având ca obiect drepturi izvorâte dintru-un raport de muncă.
Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ, și cum în mod corect a susținut și intimata-pârâtă, prin întâmpinarea formulată.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.
În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1518 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1518 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.