ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 306/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 11 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. SA, obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că activitatea pe care a prestat-o se încadrează în grupa I de muncă, în condiții de muncă periculoase și foarte periculoase, cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din 27 iunie 2017, reclamantul a precizat acțiunea, solicitând să se constate că și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 20 ianuarie 1978 - 15 august 1984.

Prin Sentința civilă nr. 1352 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, în perioada 20 ianuarie 1978 - 15 august 1984. A dispus obligarea pârâtei să emită reclamantului adeverință cu mențiunile precizate și să plătească acestuia suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1025 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1352 din 28 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA.

La data de 25 mai 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1025 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 iunie 2018, sub același număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 11.

Prin rezoluția completului 6 iulie 2018, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluția din 8 noiembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părților la 19 și 20 noiembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 27 noiembrie 2018, recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

Intimata Societatea B. SA nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 7 decembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 februarie 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 11 octombrie 2016, sub nr. x/2016, precizată la 27 iunie 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. SA, să se constatate că și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 20 ianuarie 1978 - 15 august 1984.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă, pricina circumscriindu-se dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia civilă nr. 1025 din 4 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1025 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1025 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT