ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2022

HOTĂRÂRE

09.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care, în ceea ce privește contractul de credit nr. x/09.09.2013, să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale de la art. 8 - Clauze Generale cu privire la perceperea unei dobânzi penalizatoare și restituirea sumelor de bani percepute în baza acestei clauze; să se dispună plata dobânzilor legale pentru sumele percepute în mod abuziv de către creditoare; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194, 711 C. proc. civ., Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii, ca urmare a netimbrării/timbrării insuficiente a acesteia; excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureș; excepția lipsei calității procesuale pasive; excepția nulității cererii pentru lipsa semnăturii; excepția inadmisibilității cererii, raportat la motivarea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2923 din 14 iulie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritorialea acestei instanțe, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Mureș a reținut că reclamanta a formulat prezenta acțiune în contradictoriu cu B., cu sediul în Târgu Mureș, însă, prin Hotărârea AGEA din data de 02.02.2016, B. și-a schimbat denumirea în C. S.A.

S-a constatat că la 01.05.2017 a fost definitivată fuziunea prin absorbție dintre C. S.A. și D. S.A., denumirea noii bănci fiind C. S.A, iar începând cu data de 01.05.2019, pârâta a înregistrat sediul social la adresa din Șoseaua x, sector 2 București, astfel cum reiese din Certificatul de înregistrare la ONRC nr. x/31.05.20219, la aceeași adresă regăsindu-se și sediul real al C. S.A.

Având în vedere dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că părțile nu au convenit alegerea unei alte instanțe competente teritorial, conform art. 126 C. proc. civ., în condițiile în care pârâta chemată în judecată este persoana juridică C. S.A. (fosta B.) astfel cum rezultă din extrasele ONRC depuse la dosar, s-a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2 București, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub același număr de dosar.

Judecătoria Sectorului 2 București a reținut, în esență, că, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ. și art. 113 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială este alternativă între sediul pârâtei și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației sau instanța în circumscripția căreia se află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc (când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională sau comercială), or în speță banca C. deține în continuare o agenție în Târgu Mureș, conform informațiilor aflate pe site-ul băncii.

Având în vedere că în prezenta cauză ne găsim în fața unui caz de competență teritorială alternativă, iar reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind învestită Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 10496 din 10 octombrie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost admisă necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:

"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract", iar conform alin. (2) al art. 113 din același cod:

"când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în circumscripția căreia se află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc".

Normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În speță, opțiunea reclamantei, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la locul încheierii contractului, respectiv Târgu Mureș, fostului sediu al băncii, față de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și cele ale art. 113 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Târgu Mureș fiind instanța locului activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc (în speță obligațiile fiind născute în localitatea Târgu Mureș, iar plata urmând a se face fie în localitatea Târgu Mureș, fie la sediul reclamantei).

Este lipsit de relevanță pentru stabilirea competenței că reclamanta din prezenta cauză, A. S.R.L., a încheiat contractul de credit nr. x/09.09.2013, aflat în discuție, cu pârâta B., care și-a schimbat denumirea în C. S.A., iar ca urmare a fuziunii prin absorbție dintre C. S.A. și D. S.A., denumirea noii bănci este C. S.A., cu atât mai mult cu cât, în raport cu textele legale menționate, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în localitatea Târgu Mureș funcționează în continuare Agenția C. din Târgu Mureș, fiind astfel competentă instanța în circumscripția căreia se află locul unde s-au născut obligațiile, respectiv Judecătoria Târgu Mureș (aleasă de către reclamantă) și nicidecum Judecătoria Sectorului 2 București.

Înalta Curte subliniază că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial (în speță Judecătoria Târgu Mureș), opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș , secția Civilă.