ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2022

HOTĂRÂRE

09.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 noiembrie 2020, sub număr de dosar x/2020, pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. - SUCURSALA SEBEȘ, în contradictoriu cu pârâții REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, prin DIRECȚIA SILVICĂ ALBA pentru OCOLUL SILVIC ALBA IULIA, OCOLUL SILVIC VALEA AMPOIULUI, OCOLUL SILVIC CUGIR și B., au solicitat: obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Alba pentru Ocolul Silvic Alba Iulia și Ocolul Silvic Valea Ampoiului, să preia de la depozitul reclamantei S.C. A. S.R.L. - SUCURSALA SEBEȘ, județul Alba, cantitatea de 2422,23 m.c. de masă lemnoasă excedentară, depozitată la dispoziția Ocoalelor Silvice pârâte de la 01.08.2019 până la 30.06.2020, precum și în continuare, lunar, conform dispozițiilor art. 19

alin. (3) și (4) din Legea nr. 171/2010 pentru prevenirea și sancționarea, sub sancțiunea plății de daune-interese egale cu dobânda legală datorată conform art. 1530 și art. 1536 C. civ., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și în continuare până la data executării efective integrale a obligației. Reclamantele au mai solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de preluare a materialului lemnos al cărui volum depășește volumul înscris în avizele de însoțire a materialelor lemnoase care însoțesc transportul, acumulat la depozitul reclamantei din Sebeș, județul Alba, în perioada 01.08.2019-30.06.2020, prejudiciu în cuantum total de 34183 RON și la plata de penalități calculate potrivit art. 3 alin. (2) ind.l din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii ce va stabili suma datorată cu titlu de prejudiciu până la momentul plății efective a debitului principal. Cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La 16 decembrie 2020, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale, funcționale și teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Alba Iulia. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă. A mai invocat pârâta excepția tardivității, solicitând respingerea cererii, ca fiind tardiv formulată. Totodată, pârâta a invocat și excepția prematurității, solicitând respingerea cererii ca fiind prematur introdusă. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

La 17 decembrie 2020, pârâta Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Alba, în nume propriu și pentru subunitățile sale Ocolul Silvic Alba Iulia, Ocolul Silvic Valea Ampoiului și Ocolul Silvic Cugir, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Totodată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, apreciind că instanțele competente sunt cele de la sediul pârâtelor, respectiv cele din Alba Iulia, conform art. 107 și art. 113 C. proc. civ.. De asemenea, având în vedere Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18/2016, a apreciat că Tribunalul Alba este competent să soluționeze prezenta cauză.

Reclamantele au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței pe temeiurile invocate de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 1091 din 8 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a respins excepția necompetenței materiale și funcționale, invocată de pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, ca neîntemeiate, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. -SUCURSALA SEBEȘ, în contradictoriu cu pârâții REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR -ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ ALBA pentru OCOLUL SILVIC ALBA IULIA, OCOLUL SILVIC VALEA AMPOIULUI și OCOLUL SILVIC CUGIR și B., în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În ceea ce privește excepția necompetenței sale teritoriale, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut, în esență, că potrivit art. 19

alin. (3) din Legea nr. 171/2010: "Materialele lemnoase al căror volum depășește volumul determinat în condițiile alin. (1) se depozitează separat de către primitor și se predau, lunar, pe bază de proces-verbal de predare-primire, ocolului silvic de stat cu sediul social cel mai apropiat de depozitul în cauză", iar conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere și prevederile art. 112 C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., conform cărora: "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă", constatând că depozitul în care se află depozitată masă lemnoasă excedentară este situat în Sebeș, județul Alba, că sediul Direcției Silvice Alba și al celor trei Ocoale Silvice pârâte se află tot în județul Alba și, de asemenea, că locul săvârșirii faptei/producerii prejudiciului este în județul Alba, s-a apreciat că Judecătoria Alba Iulia este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.

La 28.04.2021, reclamantele au depus un înscris prin care au invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Alba Iulia în raport de "alegerea instanței" exercitată de reclamante prin introducerea cererii la instanța deopotrivă competentă (Judecătoria Sectorului 2 București) în caz de competență teritorială alternativă.

Având în vedere prevederile art. 107, art. 112, art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a reținut, în esență, că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, situație în care reclamantele aveau alegerea instanței competente, respectiv instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la locul în care s-a produs prejudiciul sau s-a săvârșit fapta ilicită, acestea fiind deopotrivă competente.

Prin urmare, s-a arătat că reclamantele aveau posibilitatea de a introduce acțiunea la oricare dintre instanțele de la sediul fiecăruia dintre pârâți, iar Judecătoria Sectorului 2 București este instanța de la sediul unuia dintre copârâți, respectiv a pârâtei REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR - ROMSILVA care are personalitate juridică și, deci, patrimoniu propriu.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 2568/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. - SUCURSALA SEBEȘ, în contradictoriu cu pârâții REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, prin DIRECȚIA SILVICĂ ALBA pentru OCOLUL SILVIC ALBA IULIA, OCOLUL SILVIC VALEA AMPOIULUI, OCOLUL SILVIC CUGIR și B., au solicitat instanței: obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Alba pentru Ocolul Silvic Alba Iulia și Ocolul Silvic Valea Ampoiului, să preia de la depozitul reclamantei S.C. A. S.R.L. - SUCURSALA SEBEȘ, județul Alba, cantitatea de 2422,23 m.c. de masă lemnoasă excedentară, depozitată la dispoziția Ocoalelor Silvice pârâte de la 01.08.2019 până la 30.06.2020, precum și în continuare, lunar, conform dispozițiilor art. 19

alin. (3) și (4) din Legea nr. 171/2010 pentru prevenirea și sancționarea, sub sancțiunea plății de daune-interese egale cu dobânda legală datorată conform art. 1530 și art. 1536 C. civ., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și în continuare până la data executării efective, integrale, a obligației. Reclamantele au mai solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de preluare a materialului lemnos al cărui volum depășește volumul înscris în avizele de însoțire a materialelor lemnoase care însoțesc transportul, acumulat la depozitul reclamantei din Sebeș, județul Alba, în perioada 01.08.2019-30.06.2020, prejudiciu în cuantum total de 34183 RON și la plata de penalități calculate potrivit art. 3 alin. (2) ind.l din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii ce va stabili suma datorată cu titlu de prejudiciu până la momentul plății efective a debitului principal.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. stipulează că:

"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului în care s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul".

În cazul pluralității de pârâți, conform art. 112 C. proc. civ.:

"cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

Art. 116 C. proc. civ. dispune că:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, în raport cu obiectul acțiunii deduse judecății - răspundere civilă delictuală și, prin urmare, având în vedere și textele legale anterior evocate, reclamantele aveau posibilitatea de a introduce acțiunea la oricare dintre instanțele de la sediul unuia dintre pârâți sau la instanța locului în care s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente.

În cauză, opțiunea reclamantelor A. S.R.L. și A. S.R.L. - SUCURSALA SEBEȘ a fost în sensul soluționării cauzei la instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR - ROMSILVA, care are personalitate juridică și, deci, patrimoniu propriu, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantele A. S.R.L. și A. S.R.L. - SUCURSALA SEBEȘ, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.