ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 283/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor, actualizate cu indicele inflației la data plății, reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere pentru perioada/perioadele în care fiecare și-a desfășurat atribuțiile de serviciu prin detașare în cadrul unor misiuni de menținere a păcii, organizate de către Organizația Națiunilor Unite.

În drept, reclamanții și-au întemeiat prezenta cerere, între altele, pe dispozițiile art. 30 alin. (1) și (3) coroborate cu prevederile art. 59, art. 83, art. 148 alin. (1) și cu prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 269 alin. (1) și (3) Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale și teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2020, instanța a respins excepția necompetentei funcționale, iar în privința excepției necompetenței teritoriale, a dispus disjungerea cererilor formulate și formarea de noi dosare, pentru discutarea excepției necompetenței teritoriale.

În cazul reclamantului T. a fost format dosarul nr. x/2020.

La termenul de la 19 noiembrie 2020 Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 177 C. proc. civ. a dispus anularea dispozițiilor de la termenul de la 22 octombrie 2020 cu motivarea consemnată în încheierea dispusă în dosarul nr. x/2020 și a repus în discuție excepția necompetenței funcționale și măsura disjungerii, fiind respinsă excepția necompetenței funcționale și menținută soluția disjungerii inclusiv pentru reclamantul din prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 6475 din 19 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași.

În esență, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că la data introducerii acțiunii, reclamantul nu avea nici domiciliul și nici locul de munca în municipiul București. A mai reținut că art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social reglementează:

"cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Tribunalul București a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile coparticipării procesuale active, reglementat de art. 59 C. proc. civ. și a apreciat că, Tribunalului Iași îi revine competența de soluționarea a cauzei, în a cărui circumscripție se află atât locul de muncă, cât și domiciliul reclamantului.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Iași, fiind înregistrată pe rolul secției I Civilă, sub număr de dosar x/2021

Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în ședința publică din 13 aprilie 2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției I Civile a Tribunalul Iași, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile și de contencios administrativ a Tribunalului Iași.

Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ în ședința publică din 25 iunie 2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a secției a II-a Civile și de contencios administrativ a Tribunalul Iași, dispunându-se declinarea în favoarea secției I Civile a Tribunalul Iași a competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul T. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., având ca obiect plata drepturilor bănești, actualizate cu indicele de inflație, reprezentând contravaloarea dreptului de la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere, pentru perioadele 25.04.2007-25.04.2008 si 26.06.2010-27.06.2011, în care si-a desfășurat atribuțiile de serviciu prin detașare în cadrul unor misiuni de menținere a păcii; plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței și până la data efectuării efectiv a plății, cu cheltuieli de judecata.

De asemenea, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Iași în vederea soluționării conflictului prin regulator de competență.

Prin sentința nr. 117/2021 din 12 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost stabilită competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul T., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., în favoarea unui complet specializat de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Iași, secția I civilă și, în consecință, s-a dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționare unui complet specializat de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Iași, secția I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă.

În esență, Tribunalul Iași, secția I civilă a reținut că în raport de prevederile art. 269 alin. (2) C. proc. civ. și art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, Tribunalul București a fost în mod legal sesizat, reclamantul T. arătând că locul său de muncă este în Municipiul București.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 2730/2021 din 7 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de reclamantul T. și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul T. în favoarea Tribunalului București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că reclamantul T. a solicitat instanței obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata sumelor, actualizate cu indicele inflației la data plății, reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere pentru perioada/perioadele în care și-a desfășurat atribuțiile de serviciu prin detașare în cadrul unor misiuni de menținere a păcii, organizate de către Organizația Națiunilor Unite.

Excepția necompetenței teritoriale a fost admisă de instanța inițial învestită, după disjungerea prezentului dosar din dosarul inițial format.

Față de obiectul acțiunii, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența fiind alternativă: tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Se mai constată că prin notele scrise, depuse la data de 20 noiembrie 2021, reclamantul T. a precizat expres că locul său de muncă este în Municipiul București .

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar, în speță, reclamantul a ales să sesizeze Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa fiind, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

În raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.