ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2021

HOTĂRÂRE

12.05.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor, actualizate cu indicele inflației la data plății, reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere pentru perioada/perioadele în care fiecare și-a desfășurat atribuțiile de serviciu prin detașare în cadrul unor misiuni de menținere a păcii, organizate de către Organizația Națiunilor Unite.

În drept, reclamanții și-au întemeiat prezenta cerere, între altele, pe dispozițiile art. 30 alin. (1) și (3) coroborate cu prevederile art. 59, art. 83, art. 148 alin. (1) și cu prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 269 alin. (1) și (3) Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale și teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2020, instanța a respins excepția necompetentei funcționale, iar în privința excepției necompetentei teritoriale, a dispus disjungerea cererilor formulate și formarea de noi dosare, pentru discutarea excepției necompetenței teritoriale. În cazul reclamantului O. a fost format dosarul nr. x/2020.

La termenul de la 19 noiembrie 2020 Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 177 C. proc. civ. a dispus anularea dispozițiilor de la termenul de la 22 octombrie 2020 cu motivarea consemnată în încheierea dispusă în dosarul nr. x/2020 și a repus în discuție excepția necompetenței funcționale și măsura disjungerii, fiind respinsă excepția necompetenței funcționale și menținută soluția disjungerii inclusiv pentru reclamantul din prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 6474 din 19 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.

În esență, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că la data introducerii acțiunii, reclamantul nu avea nici domiciliul și nici locul de munca în municipiul București. A mai reținut că art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. A constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile coparticipării procesuale active, reglementat de art. 59 C. proc. civ. și a apreciat că, în raport de domiciliul reclamantului aflat în municipiul Suceava, competența de soluționarea a cauzei revine Tribunalului Suceava.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Suceava.

La termenul de judecată de la 15 martie 2021, reclamantul O. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, excepție care a fost admisă prin sentința nr. 547 din aceeași dată, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, s-a constatat existența unui conflict negativ de competență, a fost suspendată judecarea cauzei și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competența astfel ivit.

În esență, Tribunalul Suceava, secția I civilă a reținut că drepturile bănești pretinse angajatorului Ministerul Apărării Naționale de către toți reclamanții, în calitatea lor de angajați, acesta fiind cel care a dispus detașarea în misiunile din afara țării, se întemeiază pe aceleași temeiuri de drept. A considerat că raporturile juridice deduse judecății sunt similare și există o strânsă legătură între pretențiile acestora, fiind aplicabile prevederile art. 59 C. proc. civ.. Din acest motiv și față de dispozițiile art. 269 alin. (1) și (3) Codul muncii, a constatat că Tribunalul București a fost în mod corect și legal sesizat, iar faptul că s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată a reclamantului, reținându-se că acesta nu are domiciliul în municipiul București și formarea unui nou dosar nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Suceava, secția I civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor, actualizate cu indicele inflației la data plății, reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere pentru perioada/perioadele în care și-a desfășurat atribuțiile de serviciu prin detașare în cadrul unor misiuni de menținere a păcii, organizate de către Organizația Națiunilor Unite. Instanța supremă mai reține că excepția necompetenței teritoriale a fost admisă de instanța inițial învestită, după disjungerea prezentului dosar din dosarul inițial format.

Față de obiectul acțiunii, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența fiind alternativă: tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Se mai constată că reclamantul este angajatul unității militare nr. 02418 cu sediul în municipiul București, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Tribunalului Suceava.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamantul a ales să sesizeze Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.