ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2765/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 08.03.2019 sub nr. x/2019, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâta D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să constate că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, astfel: C. pentru perioada 08.02.1982-01.05.1991, A. pentru perioada 01.08.1977-01.03.1995 și B. pentru perioada 01.08.1977-01.11.1992.

În drept, au invocat art. 3, Anexa II, pct. 131, 201 și 202 din Ordinul nr. 50/1990 și pct. 11 al Anexei II din Ordinul nr. 125/1990.

Prin sentința civilă nr. 622/28.02.2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecata cauzei, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor B. și C. și cererea de majorare a onorariului de expert.

Împotriva acestei sentințe, reclamantele B. și C. au declarat apel.

Prin decizia nr. 4026/05.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul reclamantelor.

Împotriva acestei decizii, B. și C. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 508 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., argumentele expuse vizând exclusiv cele două motive de revizuire de la pct. 1 și 5.

Prin decizia nr. 2545/07.05.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire, reținând în esență că argumentele expuse în motivarea revizuirii nu întrunesc exigențele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că fundamentul revizuirii a privit doar formal și dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nefiind dezvoltate argumente din care să rezulte că părțile au întemeiat revizuirea și pe aceste dispoziții legale, așa încât temeiurile de drept examinate s-au fondat exclusiv pe dispozițiile art. 509 (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentele au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivarea recursului, au susținut că au fost nesocotite necompetența și posibilitățile date de legiuitor atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

În continuare, au prezentat argumente referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., arătând că cererea lor îndeplinește condiția lucrului cerut, întrucât au fixat cadrul, limitele și obiectul litigiului, iar înscrisurile pe care le-au depus în susținerea cererii de revizuire întrunesc cerințele cerute de legiuitor.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au prezentat argumente de ordin teoretic și au susținut că la termenul din 07.05.2021 instanța le-a respins cererea de acordare a unui nou termen pentru depunerea de noi probe, fiindu-le încălcate drepturile la apărare și la un proces echitabil.

Recurentele au mai relevat că instanța nu a ținut cont de prevederile din Decretul nr. 499/1973 și de faptul că în mai multe litigii identice colegi de-ai acestora au avut câștig de cauză, sens în care au indicat decizia nr. 4445/14.10.2019 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2017, sentința civilă nr. 99/21.02.2018 a Tribunalului Brăila, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și sentința civilă nr. 161/20.03.2019 a Tribunalului Brăila, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În final, au subliniat că în cadrul acestor litigii au fost efectuate rapoarte de expertiză de care instanțele au ținut cont, în timp ce în dosarul dumnealor instanța nu a dat eficiență raportului de expertiză efectuat.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Obiectul recursului îl constituie decizia nr. 2545/07.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale într-o cerere de revizuire, ce a fost analizată de către instanță în limitele motivelor de la art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire a deciziei nr. 4026/05.11.2020, pronunțată în apel într-un litigiu de muncă.

Articolul 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Articolul 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Raportat la aceste dispoziții legale, decizia nr. 4026/05.11.2020 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind, deci, supusă recursului.

De aceea, în temeiul art. 513 (5) C. proc. civ., nici decizia nr. 2545/07.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în revizuire, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, fiind la rândul ei, definitivă.

Singura ipoteză în care calea de atac a recursului este recunoscută de lege, atunci când pe calea revizuirii este atacată o hotărâre definitivă, este, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cea în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situație care nu poate fi reținută în cauză; astfel cum s-a arătat mai sus, revizuirea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

În aceste condiții, sunt pe deplin incidente considerentele expuse anterior, care demonstrează inadmisibilitatea demersului judiciar de față.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele B. și C. împotriva deciziei nr. 2545/07.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.