ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2738/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. S.A., în calitate de lider al asocierii formate din A. S.A., B. BUCUREȘTI S.A. și D. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 940.172,94 ei reprezentând despăgubiri solicitate în baza contractului de asigurare seria x nr. x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1266 și urm. C. civ., art. 1350, art. 2199 și urm. C. civ., prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, ale Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la data evenimentului asigurat și la data atribuirii contractului de execuție).

Prin sentința civilă nr. 670 din 10 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamantele A. S.A., societatea B. S.A. și societatea D. S.A., în contradictoriu cu societatea pârâta E. S.A. prin Sucursala Regională Cluj, având ca obiect despăgubiri în cuantum de 940.172,94 RON, în temeiul contractului de asigurare seria x nr. x

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.A. lider al asocierii formată din societatea B. S.A. București - Sucursala Pitești și societatea D. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 195/2020 din 19 mai 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de către societatea A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 670 din 10 aprilie 2019, în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis cererea de chemare în judecată introdusă de către societatea reclamantă A. S.A. în calitate de lider al asocierii din care mai fac parte societatea B. S.A. București - Sucursala Pitești și societatea D. S.A., în contradictoriu cu E. S.A., și, în consecință, a obligat pârâta E. S.A. la plata sumei de 940.172,92 RON reprezentând despăgubiri solicitate de către reclamantă în baza poliței de asigurare seria x nr. x, dosar de daună nr. x.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâta E. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 195/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că motivarea instanței de apel este contradictorie, întrucât, în contradicție cu starea de fapt pe care o consideră corect reținută la fond, instanța de apel menționează că nu s-a reținut prin expertiza tehnică că dauna este cauzată de o eroare de proiectare.

În opinia recurentei, decizia recurată cuprinde motive străine și irelevante față de natura cauzei, întrucât instanța de apel consideră că nu se aplică excluderea din condițiile de asigurare.

În conformitate cu art. 5.2.1 lit. (v) din Condițiile specifice ale asigurării pentru toate riscurile a daunelor materiale la lucrările de construcții-montaj, aferente poliței x, E. S.A. nu răspunde și nu acordă despăgubiri pentru pierderi sau daune cauzate, produse sau agravate, direct sau indirect de sau ca o consecință a greșelilor de proiectare.

Astfel, consideră ca fiind aplicabilă excluderea în cauză, întrucât excluderea nu face nicio distincție cu privire la autorul erorilor de proiectare; excluderea vizează cauza daunei: erori de proiectare chiar dacă acestea generează un risc asigurat prin condiția de asigurare (alunecarea de teren); excluderea vizează "orice daune cauzate, produse sau agravate, direct sau indirect de sau ca o consecința a greșelilor de proiectare", adică atât cele cauzate direct de erori de proiectare, cât și cele produse indirect sau agravate de o eroare de proiectare.

Conchizând, susține că nu orice alunecare de teren reprezintă un eveniment asigurat in baza poliței, iar evenimentele asigurate sunt limitate de cazurile de excludere din condițiile de asigurare.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-reclamantă A. S.A. în calitate de lider al asocierii din care fac parte societatea A. S.A., societatea B. S.A. București - Sucursala Pitești și societatea D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 aprilie2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea formulată de doamna judecător F. privind abținerea de la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 aprilie2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, asupra raportului întocmit.

Întrucât nu s-a împlinit unanimitatea membrilor completului de judecată în vederea soluționării recursului în procedura prevăzută de 493 alin. (5) C. proc. civ., la termenul din 20 octombrie 2021, Înalta Curte a apreciat incidența dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care a fost admis în principiu recursul și a fost acordat termen la 15 decembrie 2021, în ședință publică, în vederea soluționării acestuia, termen la care a fost pusă în discuția părților excepția nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă E. S.A. din perspectiva criticilor indicate, (art. 488 alin. (1) pct. .6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva textului de lege indicat, întrucât nu s-au dezvoltat critici care să susțină faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv că este contradictorie sau cuprinde elemente străine de natura cauzei, astfel cum pretinde recurenta.

Totodată, deși a invocat și incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în realitate, argumentele recurentei reflectă nemulțumirea sa față de soluția pronunțată de instanța de apel și urmăresc numai o nouă verificare a situație de fapt stabilită în cauză.

Se observă că recurenta-pârâtă a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel (ex. "E. S.A. nu răspunde și nu acordă despăgubiri pentru pierderi sau daune cauzate, produse sau agravate, direct sau indirect de sau ca o consecință a greșelilor de proiectare"; "instanța de apel menționează că nu s-a reținut prin expertiza tehnică că dauna este cauzată de o eroare de proiectare" etc.), ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Întreaga construcție a recursului vizează exclusiv chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la stabilirea situație de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză.

În condițiile în care, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 195/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 195/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.